Posts Tagged ‘Gerard Bertrand’

Vinul din sticla-trandafir

Wednesday, April 24th, 2013

Cote des roses 1Cote des roses  2-1Sigur, cea mai cunoscută e Coasta de Azur. dar mai există, de pildă, Coasta Albastră, Côte Bleue, cu micuţa staţiune Carry le Rouet, oraşul lui Fernandel. Dar mai există o Coastă a Franţei, şi mai puţin cunoscută, Coasta Trandafirilor (Côte des Roses) care se întinde între Saint-Pierre-la-Mer şi Gruissan , trecînd prin Narbonne-Plage, pe malul Mediteranei ce urcă spre Spania. Aici, la cîţiva kilometri de Narbonne Plage se află punctul de comandă, ca să zic aşa, a lui Gerard Bertrand, despre care am scris aici. Vinul acestei postări se numeşte cote des Roses, e făcut de acelaşi Gerard Bertrand şi e vîndut într-o sticlă cu formă de trandafir. Deşi nu mă dau în vînt după sticle care ies din normal, în materie de vinuri, trebuie să recunosc ingeniozitatea acestei forme. Eu am gustat varianta roşie, deşi mai există în alb şi rose, alte culori, alţi trandafiri! Vinul despre care vă vorbesc este un cupaj de Syrah,  Grenache  şi Mourvèdre, are 14 grade, deşi nu le arată. E de un roşu intens (chiar ca un trandafir roşu!), cu un nas de fructe roşii (căpşuni, mai ales), cu un gust la care se adaugă prospeţimea zmeurei, cu o structură rotundă, plăcută. Un vin tineresc şi tînăr (din 2911) care se încadrează în conceptul amplu a lui Gerard Bertrand, Arta de a trăi Mediteraneean. Îmi place că acest vin se poate folosi chiar şi pe post de floare, dacă mergi în vizită la persoana iubită! Doi într-unul, fără a mai socoti şi dragostea!

Castelul Sălbăticuţa de pe terasele Larzac

Saturday, February 2nd, 2013

La Sauvageonne 1La Sauvageonne 2Pe numele lui întreg, aşa cum îl vedeţi pe etichetă, vinul despre care vă vorbesc azi, sorbind pe îndelete din pahar, este Chateau La Sauvageonne, Cuvée Pica Broca, Terrrasses du Larzac, Coteaux du Languedoc 2010. E un vin care poartă semnătura cunoscutului producător din Sudul Franţei, Gérard Bertrand. La Sauvageonne înseamnă, în franceză, “Sălbăticita” sau “Sălbăticuţa”, cum vreţi, iar Pica Broca se zice crengii mici în occitană. E un cupaj făcut din Grenache şi Syrah, provenind din vii vechi, cu randament redus, ţinut 12 luni în baricuri. Mirosul e de flori sălbatice şi smochine, de piele tăbăcită si afumată. Gustul e, în prima fază, de smochină, iarbă amară (plăcută, însă), ciocolată, vişine. Taninii sînt fermi dar fără să deranjeze, dimpotrivă. Post-gustul e lung şi plăcut, terminîndu-se într-o nuanţă dulce-amăruie.

Subliniez ceea ce mi-a atras atenţia la recomandările culinare făcute de producător: carne de Aubrac şi brînză de Larzac. Eu am asociat o felie de pîine prăjită cu untură de raţâ pesyte care am presărat ceapă prăjită şi boia. O minune! Preţul unei sticle, opt euro şi 50 de cenţi. Fiecare bănuţ e meritat!

Cînd un mare creator face vin pentru popor

Tuesday, January 8th, 2013

Bertrand 1 bertrand 2Gérard Bertrand este un nume de primă mărime printre vinificatorii francezi. Este lider al producătorilor de vin din Sudul Franței, iar domeniul său Chateau de l’Hospitalet a fost ales “The Winery of the Year” în 2011. “Cigalus” este un nume de referință printre vinuri, este considerat un fel de Chateau Petrus al Sudului. Nu, nu vă speriați, nu vă propun astăzi Cigalus, nici alte vinuri de top ale lui Gérard Bertrand.Am găsit un vin la 5,99 euro, din 2009, Tautavelissime despre care scrie pe etichetă că ar demonstra “toată expresia savoir-faire-ului ancestral al vinificatorilor din  Tautavel. Un subtil echilibru între putere și generozitate” Nu știu cum se întîmplă, dar ultimele meleprezentări au fost pentru vinuri tari, și cel de azi are 15 grade! Tautavel face parte din zona Cotes du Roussillon Villages (ca să vă dau un reper, aproape de orașul Narbonne). Vinul este extraordinar, puternic și generos, cum scrie la etichetă! Culoarea este un roșu închis, dens, cu reflexe violete. Primul lucru care mi-a venit în minte cînd am mirosit vinul a fost prunzișul un al unei păduri de stejari, apoi , mai îndepărtat, mirosul de pepene roșu tocmai deschis. Gustul e de mure, de magiun de prune și, în post gust, de ciocolată amăruie luată în același timp cu o dulceață de afine. Sigur e Grenache în el, și Syrah, iar dacă mă iau după rețeta zonei, poate fi și puțin Carignan în amestec. Mă și întreb: dacă acest vin, entry level, e atît de interesant, cum o fi fiind Cigalus? Pînă la urmă nu mă las și tot ajung la o sticlă. Revin la preț și spun că un vin sub șase euro, la calitatea asta, e mai greu de găsit, altfel decît printr-o șansă, o lichidare de stoc, o pivniță care trebuie să se golească. Mai multe amănunte despre acest producător puteți afla aici