Posts Tagged ‘Bordeaux’

Un înger cam scump

Sunday, May 12th, 2013

angelus
Numărul din 11 mai 2013 al revistei Figaro Magazine conţine un supliment de 40 de pagini dedicat vinului. De fapt, dinastiilor vinului din Champagne, Bourgogne, Loire şi Bordeaux. E un supliment interesant care povesteşte despre pasiunea pentru vin transmisă generaţie după generaţie, despre succes şi despre mîndria francezilor de a fi în topul mondial. Printre alte poveşti am întîlnit-o pe cea a lui Hubert de Bouard, proprietarul domeniului Château Angélus. Dincolo de această poveste mi-a reţinut faptul că dintre toate vinurile prezentate în acest supliment, vinul lui Hubert de Bouard este cel mai scump. O sticlă din 2009 se vinde, la proprietate, cu 300 de euro! Scump, Domană, scump, găsim vinuri bune şi de zece ori mai ieftine în aceeaşi zonă! – ar fi replica pentru astfel de ocazii. Numai că nimeni nu ne obligă să cumpărăm. Este cine să o facă!

Saint-Emilion, La Fleur Anne, 2009

Sunday, December 30th, 2012

photo 1photo 2Nu e Grand Cru (nici Premier, nici Deuxieme), nu e nici măcar Chateau, Clos, sau Domaine, dar e Saint-Emilion, AOC, medaliat la Bruxelles, în 2011, cu aur. Este produs şi îmbuteliat de “Uniunea Producătorilor din Saint-Emilion”, deci e vin de cooperativă.  Cunoşteam produsul dintr-o altă ocazie, aşa că am deschis sticla fără emoţie pentru invitaţii mei. Nici nu am mai avut timp să-=i fac o fotografie, aşa că vă ofer sticla goală în imagie. E un vin foarte bun la raportul calitate/preţ (a costat în jur de 9 euro). Culoarea este tipică, “bordo”, intensă, de cireaşă coaptă bine. Şi mirosul, primul miros, e de cireşe sălbatice şi de lemn de stejar proaspăt tăiat. Gustul e foarte catifelat, sec şi amplu, în acelaşi timp. E un vin ca un domn elegant care a venit la petrecere la timp, îmbrăcat perfect şi făcînd o impresie bună tuturor invitaţilor. Nesocotind recomandarea producătorilor (care-l văd alături de carne albă, de grătar şi de brînzeturi), eu am asortat vinul cu nişte mise-en-bouche cu zacuscă şi salam de Nădlac uscat şi puţin picant. A mers de mineune. Dar de unde să ştie cei din Saint-Emilion de zacusca făcută de cumnată-mea şi de salamul de Nădlac produs la Curtici?1