Posts Tagged ‘2009’

Château Trois Moulins 2009, un vin burghezo-moşieresc

Wednesday, January 2nd, 2013

poză 1poză 2-1Anul 2009 este primul în în care a intrat în vigoare noua reglementare referitoare la Cru Burgeois, în regiunea Médoc (Bordeaux, bineînţeles). Vinurile care poartă această clasificare sînt alese de un juriu de degustători, la doi ani după recoltă. Deci acest Cru Burgeois din Haut Médoc a primit dreptul de a se numi aşa abia în toamna lui 2011. Vedeţi lista cu toate vinurile Cru Burgeois din 2009 aici. Condiţiile pentru clasificare sînt foarte stricte, aşa că menţiunea Cru Burgeois este una care vă poate determina să mergeţi la sigur cu alegerea vinului. Pentru că mă cheamă Morar, am decis să mă opresc la toate vinurile care au în titlu cuvîntul moară. Cum ăsta de faţă are trei mori, am fost cu atît mai motivat. Este produs de o podgorie din Macau, Margaux, pe care o puteţi vizita virtual (deşi situl nu e grozav) aici. Este un vin obişnuit, nu face gaură în cer (sau m-a găsit pe mine după un saint-Emilion foarte bun!), dar e, clar, un vin onest, aspru, un asamblaj din 50% merlot, 30 % cabernet Sauvignon şi 20% cabernet Franc. Aerisit bine, demonstrează calităţi certe, un nas interesant (fructe de pădure, lemn ud), un gust destul de aspru, o structură puternică în care se simt taninii. Postgustul arată că totuşi nu e un vin de lepădat, e lung, cu o impresie de magiun de prune. Preţul unei sticle, 7,99 euro.

De la Cauze la efect, fără nici un defect!

Tuesday, January 1st, 2013

poză 1 poză 2De Revelion am ales tot Saint-Emilion! Rimează bine şi în realitate, am făcut o alegere bună. De data asta am desfăcut un Saint-Emilion Grand Cru din 2009, Chateau du Cauze, medaliat cu aur la Concursul Agricol de la Paris, din 2011. Înainte de asta trebuie spus că Grand Cru, în cazul zonei Saint Emilion, nu înseamnă acelaşi lucru cu un “Grand Cru” din Bourgogne, fiind mai degrabă o delimitare a unor producători care şi-au propus o mai mare stricteţe în procesul de producţie. Deci nu e rezultatul unei jurizări, ci a unei auto-asumări. Închidem paranteza şi revenim la acest vin din 2009 , premiat, care nu a avut pile la juriu! . L-am carafat cu două ore înainte de consum, iar asta a dus la o extraordinară expunere atuturor calităţilor sale. Cu un nas în care se stimte tabacul, alături de oboare de vanilie şi piper, o culoare profundă şi densă, vinul s-a dovedit plin de atuuri la gust. Merlotul se simte bine, doar e în proporţie de 90 la sută, dar e rotunjit de cabernet-franc. Un vin foarte catifelat, cu tanini discreţi în alcătuirea gustului. A mers foarte bine la brînzeturi şi a încheiat Noaptea de Revelion cu brio. (preţul unei sticle @14 euro, la magazin)

Saint-Emilion, La Fleur Anne, 2009

Sunday, December 30th, 2012

photo 1photo 2Nu e Grand Cru (nici Premier, nici Deuxieme), nu e nici măcar Chateau, Clos, sau Domaine, dar e Saint-Emilion, AOC, medaliat la Bruxelles, în 2011, cu aur. Este produs şi îmbuteliat de “Uniunea Producătorilor din Saint-Emilion”, deci e vin de cooperativă.  Cunoşteam produsul dintr-o altă ocazie, aşa că am deschis sticla fără emoţie pentru invitaţii mei. Nici nu am mai avut timp să-=i fac o fotografie, aşa că vă ofer sticla goală în imagie. E un vin foarte bun la raportul calitate/preţ (a costat în jur de 9 euro). Culoarea este tipică, “bordo”, intensă, de cireaşă coaptă bine. Şi mirosul, primul miros, e de cireşe sălbatice şi de lemn de stejar proaspăt tăiat. Gustul e foarte catifelat, sec şi amplu, în acelaşi timp. E un vin ca un domn elegant care a venit la petrecere la timp, îmbrăcat perfect şi făcînd o impresie bună tuturor invitaţilor. Nesocotind recomandarea producătorilor (care-l văd alături de carne albă, de grătar şi de brînzeturi), eu am asortat vinul cu nişte mise-en-bouche cu zacuscă şi salam de Nădlac uscat şi puţin picant. A mers de mineune. Dar de unde să ştie cei din Saint-Emilion de zacusca făcută de cumnată-mea şi de salamul de Nădlac produs la Curtici?1