Home | Bloguri | Traditii | TOP vinuri | Vinurile Romaniei | Producatori | Director | Forum  | Concursuri | Jocuri | Emisiuni TV | Foto | JOBS | Newsletter   > SHOP


De la India la VINdia

May 28th, 2013

vin indianAm văzut un reportaj despre francezii stabiliți, cu afaceri, în India. Vreo zece mii. Printre aceștia, o doamnă din Bordeaux care făcea vin în podgoria nou plantată a unui indian. Din declarațiile lui reieșea că indienii au descoperit vinul. Și au trecut, în cinci ani, de la jumătate de linguriță, la o lingură plină, pe cap de locuitor. Asta se întîmpă la aproape un miliard de capete de locuitor. Așadar, creșterea e uriașă. Și nu s-a oprit. India va deveni, după China, noua piață mare pentru desfacerea vinului. Sigur, după cum se spunea și în cursul reportajului, vinul pentru noua piață va trebui să țină cont de bucătăria indiană, să reușească să se adapteze la condimentele de acolo. Evident, vinul la care se recomandă vită nu va avea ce căuta în India!:)

Preţul vinului influenţează gustul!

May 23rd, 2013

vinÎn 2001, în cadrul unui experiment , Frédéric Brochet a  realizat două experienţe la  Universitatea din Bordeaux. În cadrul primei experienţe, a oferit spre degustare unui număr de 54 de studenţi în oenologie, un vin alb şi unul roşu. Studenţii au descris vinurile cu toate cunoştinţele pe care le aveau. Vinul roşu cu ample detalii de gust, de miros, despre prezenţa taninilor etc. Atîta doar că ambele vinuri erau, de fapt, vinuri albe. Cel roşu fusese colorat cu un colorant care nu a modificat gustul. A doua experienţă a constat în degustarea propusă unor cunoscători. o degustare cu o sticlă de vin ieftin şi una de vin scump. În ambele sticle, însă, era pus vinul cel ieftin. Descrierile celor “două” vinuri au fost foarte deosebite. Cel din sticla scumpă şi-a arătat nişte calităţi extraordinare, în vreme ce vinul ieftin a fost descris ca plat şi neatrăgător.

Într-o altă experienţă, făcută la California Institute of Technology, Antonio Rangel şi colaboratorii săi au cerut unui grup de 21 de persoane  să deguste vinul din cinci sticle de cabernet-sauvignon. Sigura informaţie care a fost comunicată degustătorilor a fost preţul sticlei. Un vin li s-a prezentat de două ori, o dată cu preţul real, altă dată cu preţ schimbat. Un vin de 90 de dolari a fost prezentat ca unul de 10 dolari, în vreme ce un vin de 5 dolari a fost comunicat ca un vin de 45 de dolari. Degustătorii au fost monitorizaţi în timpul degustării şi s-a observat că, atunci cînd preţul comunicat era mai mare, plăcerea înregistrată era mai mare. Puşi să dea note, participanţii la experienţă au notat mult mai bine vinurile al căror preţ comunicat era mare.

Experienţele de mai sus demonstrează, de fapt,  rolul marketingului în aprecierea unui produs. Pentru lumea vinului devine clar că degustările în orb sînt cele mai cinstite. Asta nu înseamnă că vinurile proaste pot trece drept bune dacă au preţ mare, totuşi!

Dacă Papa Francisc ar fi un vin

May 16th, 2013

papa franciscCitesc în numărul 23 al revistei Terre des Vins un articol foarte scurt intitulat “Dacă Papa Francisc ar fi un vin, ar fi…” scris de Jacques Orhon, ( cronicar la Radio Canada și la revista T de V ). Autorul  susține că “dacă papa Francisc ar fi un vin, atunci ar fi un vin argentinian elaborat de un producător cu nume italienesc (sînt mulți în Argentina!), un vin compus din Syrah (pentru forța interioară a noului pontif) și din bonarda, un soi piemontez. În afară că ar da un roșu cardinal vinului și parfumuri de fructe coapte, adăugînd niște tanini amabili, bonarda este la baza vinurilor simple, la îndemîna tuturor”. Adică tipul de vin pe care abatele Bergoglio i-ar fi plăcut să-l împartă cu cei mulți.

Ducînd jocul mai departe, îmi imaginez că predecesorul papei Francisc, dacă ar fi fost vin ar fi fost un Riesling nemțesc de pe valea Rinului, sec și cinstit.

Un înger cam scump

May 12th, 2013

angelus
Numărul din 11 mai 2013 al revistei Figaro Magazine conţine un supliment de 40 de pagini dedicat vinului. De fapt, dinastiilor vinului din Champagne, Bourgogne, Loire şi Bordeaux. E un supliment interesant care povesteşte despre pasiunea pentru vin transmisă generaţie după generaţie, despre succes şi despre mîndria francezilor de a fi în topul mondial. Printre alte poveşti am întîlnit-o pe cea a lui Hubert de Bouard, proprietarul domeniului Château Angélus. Dincolo de această poveste mi-a reţinut faptul că dintre toate vinurile prezentate în acest supliment, vinul lui Hubert de Bouard este cel mai scump. O sticlă din 2009 se vinde, la proprietate, cu 300 de euro! Scump, Domană, scump, găsim vinuri bune şi de zece ori mai ieftine în aceeaşi zonă! – ar fi replica pentru astfel de ocazii. Numai că nimeni nu ne obligă să cumpărăm. Este cine să o facă!

Vinul din sticla-trandafir

April 24th, 2013

Cote des roses 1Cote des roses  2-1Sigur, cea mai cunoscută e Coasta de Azur. dar mai există, de pildă, Coasta Albastră, Côte Bleue, cu micuţa staţiune Carry le Rouet, oraşul lui Fernandel. Dar mai există o Coastă a Franţei, şi mai puţin cunoscută, Coasta Trandafirilor (Côte des Roses) care se întinde între Saint-Pierre-la-Mer şi Gruissan , trecînd prin Narbonne-Plage, pe malul Mediteranei ce urcă spre Spania. Aici, la cîţiva kilometri de Narbonne Plage se află punctul de comandă, ca să zic aşa, a lui Gerard Bertrand, despre care am scris aici. Vinul acestei postări se numeşte cote des Roses, e făcut de acelaşi Gerard Bertrand şi e vîndut într-o sticlă cu formă de trandafir. Deşi nu mă dau în vînt după sticle care ies din normal, în materie de vinuri, trebuie să recunosc ingeniozitatea acestei forme. Eu am gustat varianta roşie, deşi mai există în alb şi rose, alte culori, alţi trandafiri! Vinul despre care vă vorbesc este un cupaj de Syrah,  Grenache  şi Mourvèdre, are 14 grade, deşi nu le arată. E de un roşu intens (chiar ca un trandafir roşu!), cu un nas de fructe roşii (căpşuni, mai ales), cu un gust la care se adaugă prospeţimea zmeurei, cu o structură rotundă, plăcută. Un vin tineresc şi tînăr (din 2911) care se încadrează în conceptul amplu a lui Gerard Bertrand, Arta de a trăi Mediteraneean. Îmi place că acest vin se poate folosi chiar şi pe post de floare, dacă mergi în vizită la persoana iubită! Doi într-unul, fără a mai socoti şi dragostea!

Doamna şi (cu)pajul. La Margaux

April 22nd, 2013

Margaux1Margaux 2-1Vinul despre care vă vorbesc în postarea asta se numeşte, conform etichetei: Le page de la Tour de Bessan, adică, în tălmăcire românească, Pajul turnului Bessan. Este în categoria Grand vin de Borderaux, în subcategoria Margaux. Autoarea vinului ese doamna Marie-Laure Lurton. Vom reţine despre margaux că are 21 de Grabd Cru Classé Chateau, mai mult dfecît orice apelaţiune din Bordeaux. Doamna Lurton este responsabilă pentru vinurile familiei sale de pe ttrei domenii  Château La Tour de Bessan din Margaux, Château de Villegeorge din Haut-Médoc, Château Duplessis  din Moulis-en-Médoc. Sticla din această seară este din 2009, este îmbuteliată la proprietate, are 13,5 grade alcoolice şi e alcătuită din 65% Merlot, 23 % cabernet franc şi 12 % Cabernet sauvignon. E un vin atipic pentru că, de regulă, vinurile din Margaux merg pe Cabernet Sauvignon majoritar. E al doilea vin de la Chateau La Tour de Bessan în margaux, primul este clasat Cru Burgeois.

Am căutat date desăpre acest vin şi am văzut că din 2010 eticheta e schimbată şi, de asemenea, compoziţia vinului e schimbată, mergîndu-se pe tipicitatea zonei: 54%  Cabernet-Sauvignon şi 46%  Merlot. Aşadar, eu am prins un vin atipic devenit, peste un an, tipic. Un vin de o culoare “bordeaux”, fructat, cu accente venite din butoiul de stajar, suplu şi cărnos. Un post-gust foarte lung şi elegant completează această muncă din 2009 a doamnei Marie-Laure Lurton. Mulţumesc,Doamnă!

Cigalus Minunatus!

April 18th, 2013

Cigalus1Cigalus 2Vine o viaţâ în clipa fiecărui…ăăă. nu, vine o clipă în viaţa unui moment… pardon. Vine un moment în viaţa oricărui amator de vinuri în care, acesta. fericit,  deschide un Cigalus. Adică un vin minunat făcut şi semnat de Gerard Bertrand, despre care am scris aici. Vinul, din 2010, este o bucurie rezultată din biodinamie, că-mi vine să vorbesc doar în rime. E un cupaj de 50% Merlot şi 50 la sută Cabernet (sau invers, dacă doriţi), ţinut 12 luni în baric nou. Culoarea e de un roşu închis, cu reflexe grena, o culoare plină, densă. Mirosul e de fructe negre, mure, afină, magiun de prune uşor afumat. Gustul este rotund, puternic, structurat, cu tanini perceptibili, dar, cum ar veni, la locul lor, nu fac mare caz de prezenţă. Postgustul este partea cea mai tare a acestui vin, după părerea mea. un post gust amintind de ciocolată neagră, de dulceaţă de cireşe sălbatice. Un vin greu de descris, dar şi mai greu de uitat. Sticla (frumoasă, cu o etichetă elegantă, minimalistă) costă în jur de 25 de euro. Meritaţi pînă la ultima sorbitură.

Şi, acum, şi un detaliu personal. Am deschis această sticlă pentru că astăzi am terminat de scris un roman. Care va apărea la toamnă.

Un vin parcă de comandă, “cusut la mînă”, de ziua mea

April 13th, 2013

Cousou mainCousou main, contra etichetăAm mari restanţe pe blogul ăsta, o ştiu, am cam slăbit ritmul. Dar dacă vă spun că scriu la un roman între timp, sper să mă scuzaţi pentru pauzele lungi dintre postări. Asta nu înseamnă că nu am desfăcut vinuri, că nu am fotografiat sticlele şi că nu mi-am notat impresiile. În seara asta, scriu cu entuziasm despre un vin total necunoscut mie, pe care l-am ales să-mi sărbătoresc ziua. Aveam de gînd să deschid ceva cunoscut, prestigios, “sigur” şi scump. Am trecut printr-un supermagazin şi am văzut la raionul de vinuri unul total necunoscut, cum ziceam, deci, nesigur şi, mai ales, ieftin: 3,95 euro. Şi l-am luat!  Sigur că trebuie să vă spun de ce l-am ales. În primul rînd, pentru nume. Vinul se cheamă “Cousou main”, ceea ce înseamnă “cusut cu mîna” sau “cusut la mînă”. Cînd dai numele ăsta unuivin, înseamnă că vrei să spui ceva. În al doilea rînd, e vorba de un vin din Corbieres (zonă pe care am vizitat-o recent şi despre care voi scrie pentru numărul din luna mai al revistei vinul.ro ). În al treilea rînd, vinul este semnat pe etichetă, iar asta denotă că producătorului nu-i este ruşine de ce a scos pe piaţă. Şi e un vin destul de vechi, din 2005.  Preţul nu a fost, de data asta, un factor important. Totuşi, azi e ziua mea!

Vinul provine de pe domeniul Saint Michel les Clauses, din zona Corbieres, este un cupaj din Carignan, Grenache Negru, Syrah, are 13 grade. Producătorul se numeşte Michel Raynaud, e un vinificator relativ tînăr care a preluat via de la familia sa, în posesia căreia se află de cinci generaţii. Am mai scris despre un vin de-al lui aici. Vinul de acum este, după toate semnele, în vîrful maxim al evoluţiei sale. E un vin matur, fără excese (de miros sau de gust) dar, în acelaşi timp înţelept şi profund, cu o structură clară, puternică. Gustul  întortocheat se limpezeşte în postgustul lung şi plăcut. Culoarea lui adăposteşte, deja, un reflex cărămiziu, semn al vîrfului de viaţă. În plus, e un vin nefiltrat. Aşadar, chiar e un vin “cusut cu mîna” ca o haină de gală!

Cît vin se consumă în lume

April 3rd, 2013

vin-verre-alcoolDacă vreţi să aflaţi “live” cît vin se consumă în lume, faceţi click aici. Dacă desfaceţi o sticlă, contorul se învîrte şi pentru Dvs.

Artă din dopuri de vin

March 29th, 2013

Se numeşte Conrad Engelhartd, este un fost chimist care s-a apucat de artă. Lucrează cu dopuri, după cum se vede. Dopuri de vin de diverse culori şi nuanţe. Ceea ce vă prezint eu nu  e singura lui lucrare. Dacă vreţi să cumpăraţi, îl găsiţi pe artist  aici

artădindopuri


Links: Vinuri romanesti | JOBOSCOP | JOBS | CSF.ro | Horoscop | Retete culinare | Cafenele, Restaurante si Puburi | Referate

  eXTReMe Tracker Blogosfera Vinul.ro