Archive for the ‘Vins du Sud’ Category

Un vin care conţine cal! Doar în nume

Tuesday, February 26th, 2013

Mas cal demoura 1-1Mas cal demoura  2Din miile de vinuri ale Franţei, nu e firesc să ajungi să bei din acelaşi loc, mic, dacă nu-ţi prppui neapărat asta. Deşi mă bucurasem de un vin de pe terasele Larzac, impresionant, produs de Gerard Bertrand (despre care veţi mai auzi pe aici). Ei, am ajuns la un restaurant cu nişte foarte, foarte buni prieteni, şi am căutat un vin bun, dar care să nu provoace gaură în buzunar. Am ales unul produs la Mas Cal Demoura, Les Cambriolles, 2010. Ne-a fost recomandat de cei de la acest restaurant. Am descoperit că e un vin cu apelatiunea Cotes du Languedoc, de pe Terrasses du Larzac.  Locul are o poveste interesantă. Cînd tot mai mulţi viticultori se retrăgeau din zonă, la începutul anilor 80, un proprietar numit Jean-Pierre Julien şi-a numit domeniul  Cal Demoura, ceea ce în limba occitană înseamnă ‘Unul trebuie să rămînă”. Şi a rămas, a produs vin aşa cum îi ieşea, cu o extraordinară specificitate a pămîntului. Povestea lui a ajuns în cîteva cărţi despre pasiunea pentru vin. Între timp, domeniul a fost preluat de altcineva, care-i continuă linia. Les Cambriolles este un cupaj din patru soiuri: Syrah, Murvedre, arignan, Grenache, e ţint 18 luni în baricuri de stejar franţuzesc si are tăria de 14 %. Mirosul este foarte percutant, puternic dar echilibrat, cu note de lemn, de ciocolatp neagră şi de piele tăbăcită. Gustul e de coacăze, de mure . postgust care mie mi-a adus aminte de magiun, persistent. Avînd în vedere că toată podgoria Cal Demoura produce un total de 40.000 de sticle, cred că am avut noroc alegînd acest vin.

Locul frumos face vinul bun. Întotdeauna!

Monday, February 25th, 2013

BeaulieuBeaulieu2Am deschis acest Chateau de Beaulieu (pentru nefrancofoni, Castelul Locului Frumos sau, cum se spune în judeţul Arad,. Mândruloc!) din 2010, Cuvée du Grand Cèdre, Cotes du Rhone, fără emoţie. În schimb, am primit o emoţie autentică la degustare. Castelul Beaulieu şi domeniile aferente au aparţinut prinţilor de Orange, localitatea apropiată de Chateauneuf du Pape, polul căldurii, pe media de temperatură, din Franţa. După Revoluţia din 1789 (sau Revoluţia Franceză), Castelul a fost confiscat şi vîndut ca bun naţional. Acum e în posesia familiei Merle care face vin acolo.

Cupajele din această podgorie se bazează pe Grenache, Syrah, Murvedre si Carignan. Nu ştiu exact care este compoziţia acestei “Cuvée”, dar vinul e puternic şi delicat în acelaşi timp (14 %alc), cu un nas intens, de fructe şi de lemn dulce. Gustul e rotunjit de nişte tanini echilibraţi, cu un post gust marcat de o foarte plăcută amărăciune. Nu mai ştiu preţul, dar e undeva în jur de 6 euro.

Château De Collongue Luberon 2009, o sticlă pe care-mi pare rău că am deschis-o!

Thursday, February 21st, 2013

Luberon 1-1Luberon 2(un pic de istorie: Cadenet, locul de unde se trage (direct în sticle) vinul despre care voi vorbi azi, este o localitate care, în Evul Mediu, avea o comunitate evreiască împortantă, după cum spune un document din 1283. Conform acestui document, evreii din Cadenet, împreună cu cei din Aix-en-Provence, Saint-Maximin, Lambesc, Pertuis, Istres, Trets  şi Lanson, aveau dreptul la sinagogă şi la cimitir, dar pentru asta trebuie să plătească o taxă anuală de doi funţi de piper, adică aproximativ un kilogram, arhiepiscopului de Aix! De aici o fi venind şi expresia “preţ piperat?”) Bun, am deschis un vin de Luberon (AOC)şi cum ziceam, îmi pare rău că am deschis-o. pentru că e o banală zi de joi, iar vinul ar fi meritat să aştept o sărbătoare! Trebuia să-mi dau seama că medalia de aur pe care a luat-o la Paris, în 2011, nu s-a acordat pe ochi frumoşi.De fapt, frumos se arată ochiului acest vin roşu, dar un roşu nu foarte sumbru, dar nici deschis. Cupajul AOC-ului este bazat pe Grenache Negru şi Syrah (60 % , din care minuimum 1o la sută Syrah), la care se adaugă Cinsault, Mourvedre şi Carignan. Deşi are 14,5 % alc., vinul e suplu şi pare uşor, cu un nas mineral, de pietre ude, cu un uşor iz de piele tăbăcită şi cireaşă neagră. Gustul este şi el suplu, plăcut, curtenitor, cu taninii bine ascunşi şi un postgust de gem de vişine amare.

Domanine de La Maurelle, un Gigondas ce te lasă fără glas

Monday, February 11th, 2013

Gigondas 1Gigondas 2Cine se aseamănă se adună, desigur, aşa că nu ne miră faptul că iar ne adunăm cu Viticultorii de Caracter (LesVignerons de Caractere), de data asta cu un vin din Gigondas, de pe Domeniile Maurellei, din 2010. E o vie care din 1753 aparţine aceleiaşi familii. La noi e   rar aşa ceva, că a trecut colectivizarea ca un tăvălug şi a ras toate proprietăţile. iar cum s-au dat înapoi destul de strîmb… viile au fost năpăstuite, abia de le mai scot fondurile europene la lumină. hai să ne întoarcem la vin, că nu facem politică. Bun, vinul care poartă numele Gigondas se face, majoritar, din Grenache, în amestec cu Syrah şi Murvedre. Carignanu=ul, prezent în alte zone învecinate, nu e admis în cupajele de aici. ca semn exterior al seriozităţii voi pomeni , din nou, sticla embosată. (Domnul Cosmin Tudoran ştie de ce! ). Vinul e de un roşu convingător, ca să zic aşa, sîngeriu şi dens. E un vin puternic, 14,5 % alc, foarte prietenos şi cuceritor. Un nas intens de fructe, de cireaşă neagră, cu o notă de mentă sălbatică şi de lemn dulce. Gustul e puternic, dar cu tanini destul de catifelaţi, contrastînd cu forţa vinului, se simte pe lîngâ cireaşa neagră şi un magiun afumat şi chiar o ciocolată intens neagră. Postgustul are o mică amărăciune foarte plăcută. Al dpilea pahar, cînd vinul s-a mai deschis, e şi mai plăcut!  Un vin de caracter, pe are-l voi ţine mite, poate ne mai întîlnim!

Valea Paradisului, o nebunie la doi euro

Saturday, February 9th, 2013

valea paradisului 1Valea Paradisului 2-1Cînd am văzut într-un pliant al unei reţele de magazine vinul ăsta, la 1.99 euro, mi-a propus să-l cumpăr. Era anunţat ca vin IGP (Indicaţie Geografică Protejată, o treaptă înainte de AOP) din Languedoc, regiune de care m-am îndrăgostit, cu vinuri aspre şi suprinzătoare. Şi l-am cumpărat. Se numeşte “La Nebunie” şi e din Valea Paradisului, departamentul Aude  (A la Folie, Vallée du Paradis), e un vin tînăr, din 2012. E primul vin din 2012 pe care-l gust.Pînă acum pare un an bun! Ce să vă spun: mi-aş dori să avem şi în România un asemenea raport calutate-preţ. Înainte de a fi IGP, vinul de aici era Vin de pays, adică vin de regiune, cum ar veni. Remarc şi sticla embosată care este, după mine un angajament de seriozitate. Cupajul e pe bază de Merlot majoritar (dacă nue doar merlot), cu o culoare roşu sîngeriu, cu reflexe violete, un miros foarte proaspăt, de grădină dupăploaie şi un gust echilibrat: fructe roşii, coacăze şi, parcă, nucă pisată. Postgustul e foarte plăcut, chiar dacă nu e foarte lung.  Oricum, cred că valea paradisului va deveni de referinţă în vinurile zonei, nu doar datorită exotismului din nume, ci şi potenţialului de dezvoltare.

Un vin de caracter făcut lîngă Valea Pietrelor

Thursday, February 7th, 2013

Vacqueiras de caractere 1Vacqueiras de caractere 2-1Despre Vacqueyras nu ştiam absolut nimic pînă cînd nu am venit în Franţa. I-am descoperit pentru că m-au făcut atent sticlele lor speciale, făcute la comandă, cu stema în relief, şi tăria vinului. Domanine de la Pertiane, 2010, grand vin de la Valée du Rhone , Vacqueras AOP. Vinul de astăzi are tăria alcoolică e 15 %. Despre asta vorbim! Vacqueiras (AOP) vine din latină, de la Vallea Quadreria, ceea ce înseamnă Valea Pietrelor aflată undeva lîngă Les Dentelles de Montmirail . Producătorul este afiliat organizaţiei Vignerons de Caractere (Viticultori de caracter), care produce vinuri cu diverse apelaţiuni, de la Beaume de Venise, Gigondas, Ventoux,  la Chateauneuf du Pape. Revin la vin! E un cupaj din Grenache (vii bătrîne) şi Syrah (vii tinere). Culoarea roşie profundă are reflexe violet. Nasul e de fructe, sîmbure de caisă şi chiar violetă! Gustul e complex, plăcut, bine echilibrat, de fructe confiate şi smochină. Se simte chiar un gust de floare de dafin, dacă nu mă înşel. Postgustul e şi el lung, plăcut. Vinul a luat mdalia de argin din partea unui juriu de consumatori, la un concurs local. Eu cred că consumatorii nu s-au înşelat.

Castelul Sălbăticuţa de pe terasele Larzac

Saturday, February 2nd, 2013

La Sauvageonne 1La Sauvageonne 2Pe numele lui întreg, aşa cum îl vedeţi pe etichetă, vinul despre care vă vorbesc azi, sorbind pe îndelete din pahar, este Chateau La Sauvageonne, Cuvée Pica Broca, Terrrasses du Larzac, Coteaux du Languedoc 2010. E un vin care poartă semnătura cunoscutului producător din Sudul Franţei, Gérard Bertrand. La Sauvageonne înseamnă, în franceză, “Sălbăticita” sau “Sălbăticuţa”, cum vreţi, iar Pica Broca se zice crengii mici în occitană. E un cupaj făcut din Grenache şi Syrah, provenind din vii vechi, cu randament redus, ţinut 12 luni în baricuri. Mirosul e de flori sălbatice şi smochine, de piele tăbăcită si afumată. Gustul e, în prima fază, de smochină, iarbă amară (plăcută, însă), ciocolată, vişine. Taninii sînt fermi dar fără să deranjeze, dimpotrivă. Post-gustul e lung şi plăcut, terminîndu-se într-o nuanţă dulce-amăruie.

Subliniez ceea ce mi-a atras atenţia la recomandările culinare făcute de producător: carne de Aubrac şi brînză de Larzac. Eu am asociat o felie de pîine prăjită cu untură de raţâ pesyte care am presărat ceapă prăjită şi boia. O minune! Preţul unei sticle, opt euro şi 50 de cenţi. Fiecare bănuţ e meritat!

Domaine de la Solitude, un vin pe care nu trebuie să-l bei singur!

Wednesday, January 30th, 2013

Domaine d ela SolitudeAm desfăcut, în seara asta, un Côtes du Rhône 2009, de la Domaine de la Solitude (Domeniul Singurătăţii, pentru nefrancofoni), vin făcut chiar în zona Chtaeauneuf du Pape. Cele mai multe vinuri ale acestui domeniu poartă apelaţiunea papală, dar, conform regulamentelor framnţuzeşti, nu tot vinul prpdfus pe un domeniu are dreptul la AOC-ul din acea zonă. Aşadar, aceiaşi oameni care produc sub o etichetă premium,  fac şi un vin “mai popular”, mai ales la preţ. Un vin frate cu vinurile mari. Un  vin făcut din  Syrah, Grenache noir, Cinsault, Carignan, la o tărie alcoolică de 14,5. Cum am avut bucuria să vizitez Chateauneuf du Pape pentru a scrie un reportaj pe care-l puteţi citi în vinul.ro. Sînt 300 de producători (proprietari şi negocianţi) care produc sub această etichetă. Deci, în mod clar există cîteva direcţii şi în Chateauneuf du pape (vreo trei), vinul de aici avînd ceea ce am putea numi diversitate în unitate. Mă întorc la vinul din acestă seară de o culoare roşu intens (roşu papal?), cu un nas combinînd murea, afina, mirosul de ienupăr, parcă. Gustul e generos, cărnos, plin, catifelat si puternic, an acelaşi timp. Un gust bogat, cu tanini discreţi dat prezenţi, cu un post-gust persistent. Cum vinul nu are contra-etichetă, nu există recomanări culinare pentru acest vin. Eu spun că se potriveşte de minune cu m,ezeluri afumate, cu carne roşie, dar şi cu brînzeturi tari. Eu l-am asociat cu o Sobresada de mallorca, un sortiment spaniol picant, asemănător cu chorizo, dar cu o considtenţă mai slabă, ca un fel de pateu sau lebăr, Din păcate nu am avut cu cine să discut despre vin faţă în faţă, m-a urmărit numele domeniului! Preţul nu-l mai ţin minte, oricum, undeva în jur de 5-6 euro sticla.

Vinul cult ne pace mult!

Wednesday, January 23rd, 2013

Segala 1Segala 2Michel Raynaud crede despre sine că e un vigneron culte, şi şi-a făcut o emblemă din asta. Prntre creaţiile lui mi săa părut interesant un vin numit “Cusut de mînă” (cousu main). Dar nu despre acest vin vă vorbesc în seara asta, ci despre unul care nici nu figurează pe saitul vinificatorului cult, Domaine Ségala le Haut, Corbieres, 2010. Ţin minte că am degustat un 2008 foarte bun, de acelaşi autor. dar atunci nu aveam blog! Iarăşi mi s-a părut interesant faptul că acest făcător de vinuri ţine cont de fazele lunii pentru recoltă şi pentru munca în vie! Nu ştiu ce e geocultura, dar domnul Michel Raynaud o practică. Înainte de a trece la descriere, vreau să vă spun că semnătura de pe etichetă este un semn de seriozitate. Nu am găsit nici un vin semnat şi rasolit! Vinul de astăzi este o combinaţie de Vieux Carignan, Grenache şi Syrah, parţial maturat în baricuri de stejar franţuzesc. Are o culoare roşu- grena, un nas tipic pentru Corbieres, fructe roşii, frunziş ud, de pădure. Gustul e amplu, cu tanini uşori, cu o umbră de marmeladă (mă scuzaţi, asta mi-a venit în minte cînd am gustat). Un post-gust lung şi amabil. E un vin care costă în jur de patru euro şi are 14 grade. Autorul îl recomandă alături de mîncare gătită, puternică. Eu nu am avut ladispoziţ’ie aşa ceva, aşa că am alăturat cîteva felii de salam de Nădlac! O minune de asociere!

Aş da Mile (X) de la mine!

Monday, January 21st, 2013

MillexMillex contraCei care produc vin în zona apelaţiunii Costières de Nîmes ar putea recita mîndri: “Sîntem aici de două mii de ani/ şi facem vin de cînd eram romani”. Adică de pe vremea lui Julius Cezar. Podgoriile de aici au o istoria bimilenară, dar Apelaţiunea ca atare datează numai din 1986. Vinul de Nîmes se pare că a plăcut şi papilor pe vremea cînd aveau sediul la Avignon! Şi dacă le-a plăcut romanilor şi pailor care nu erau la roma, cred că nu e greu să ne placă şi nouă. Vinul de acum se numeşte MileX Reserve, este foarte tînăr, din 2011, şi e produs de un grup care se numeşte Vignerons Créateurs Acest grup e alcătuit din cooperativele viticole din Bellegarde, Jonquières Saint Vincent, Manduel şi Saint Gilles, localtăţi la graniţa cu Parcul natural Camargue.Cupajul este de Syrah si Grenache şi are 13,5 tărie alcoolică. Am fost suprins plăcut de cum se prezintă vinul (chiar şi prezentarea la sticlă e atentă, cu  stema Apelatiunii în relief!). Culoarea e de un roşu dens, viu, iar nasul de fructe roşii şi de mirodenii, cu note uşoare de cacao. Gustul, la fel, combină cireşele şi vişinele, la care se adaugă o senzaţie acidă de zmeură încă necoaptă. Post-gustul e lung şi plăcut, sprinten. Doar vorbim de un vin tînăr! Producătorii îl recomandă alături de carne la grătar, de paste şi de feluri de mîncare exotice. Eu l-am degustat cu nişte brînzeturi şi nu s-a supărat nimeni. Preţul unei astfel de sticle, 3,79 euro!