Archive for the ‘Vins du Sud’ Category

Dragă Mirela și dragă Vincent, ați făcut un vin roșu competent

Friday, September 27th, 2013

Domaine Mireille et VincentDomaine Mireille et Vincent contraetichetaDupă cum se știe (chiar dacă nu se știa pînă acum, de acum se știe!), Côtes du Rhône AOC este o “denumire controlată” de-a lungul Rhonului, de la Vienne (localitate din Franța, nu din Austria!) pînă la Avignon. În acest areal există și AOC-uri specifice, mai restrînse, cu niște caiete de sarcini diferite: côte-rôtie, condrieu, château-grillet, saint-joseph, cornas, saint-péray, crozes-hermitage, hermitage, côtes-du-rhône villages , vinsobres, rasteau, gigondas, beaumes-de-venise, muscat de Beaumes-de-Venise, vacqueyras, châteauneuf-du-pape, lirac și tavel.Toți producătorii din aceste zone produc vin în cadrul AOC-urilor respective (vinuri mai scumpe) și în cadrul AOC-ului amplu, care acoperă valea Rhonului, un vin, de obicei, mai ieftin. Dar nu neapărat mai slab. Am întîlnit cîteva “côtes-du-rhône” de excepție. Pentru că e greu că un producător care face un excelent Chateauneuf du pape, are restul vinului, îmbuteliat cu denumirea  côtes-du-rhône, foarte prost. Vinul acestei postări este produs în zona comunei Valreas, în podgoria familială de 15 hectare numită Domaine Mireille et Vincent, recolta 2009, din struguri cules manual (asta e specificat pe sticlă pentru că acest cules manula nu este o obligație a caietului de sarcini , cum e în alte locuri). Un cupaj de grenache, syrah, cinsault și carignan, la 14 grade. Un vin de un roșu sumbru, cu reflexe de purpură, cu un nas complex, puternic, de fructe negre, cafea, piper. Aș spune că e un nas tipic pentru vinurile din acest AOC. Doar că la prima înghițitură această tipicitate a fost nuanțată: o strucută suavă și putyernică în același timp, cu gust de mure, magiun de prune afumat puțin, ciocolată neagră, piper. După ce s-a deschis de tot, am simțit și o dulceață de vișine amare (da, pare oximoron dar nu e), cu un post gust lung și plăcut susți nut de taninii bine integrați. Foarte interesantă combinațiua de suplețe cu cea de forță pe care o simți la acest vin. Prețul unei stcile , undeva sub 4 euro în supermarché.

 

“Back in business” cu un vin minunat: Chateau de l’Ille, Cuvée Angelique, 2010

Friday, September 20th, 2013

Cuvee AngeliqueNu, nu am abandonat blogul. Atîta doar că m-am moleşit, iar asta e explicabil pentru viaţa din Sud. Am tot amînat revenirea la  blog, a fost vară, a fost cald, motive din astea mai am. Dar sînt din nou aici. Am avut parte de cîteva zeci de vinuri excelente, pentru unele mi-am făcut notiţe, aşa că nu e totul pierdut. Pentru altele nu am notat nimic, dar sper să le mai întîlnesc. Astăzi vă vorbesc despre un vin dintr-o zonă pe care am îndrăgit-o foarte tare, AOC Corbières, în Languedoc. Nu am avut niciodată nici o dezamăgire cu vinurile de acolo. Ba, mai mult, am avut parte de cîteva surprize foarte plăcute. Despre unele vă voi vorbi, mai am notiţele!

Vinul de astăzi l-am cumpărat de la Tîrgul de Vinuri Auchan. E un  Corbières, desigur, de la Chateau de l’Ille, Cuvée Angelique., notat cu aur în selecţia Gilbert & Gaillard. E un cupaj  cu 60% Syrah şi 40% Grenache, un vin fin şi cu un corp foarte bine conturat, în acelaşi timp. Prima senzaţie , primul miros mi s-a părut că ar fi unul de salină, dar poate am fost influenţat de faptul că, am citit, domeniul se află în vecimnătatea unei saline. Apoi nişte fructe roşii, piper, parcă, şi miros de rădăcină. Gustul este complex, şi deşi mă aşteptam la un vin care să se impună din prima cu strucura puternică, am dat de un vin graţios, la prima vedere. Apoi, în persistenţa foarte plăcută se simte şi fineţea taninilor. La următoarele gustări vinul se deschide tot mai mult, spre dulceaţă de fructe sălbatice, cu o amărăciune bine condusă şi, repet, cu un post-gust lung şi plăcut. Tăria alcoolică este de 13,5, deşi vinurile din zonă stau, undeva pe la 14 %.

Bine, vă las, mă bucur că ne-am revăzut!

 

Excelenţa care întăreşte regula: Saint -Maur, Cru classé, 2006

Wednesday, June 26th, 2013
Chateau Saint Maur

Chateau Saint Maur

Acum cîteva zeci de ani, un grup de viticultori din Provence a cerut să se instituie şi la ei noţiunea de Cru Classé , după modelul din Bordeaux. În urma unor expertize, în iulie 1955, printr-o decizie ministerială, 23 de exploataţii viticole (din 300) au obţinut dreptul de Cru Classé. În prezent doar 18 domenii se mai bucură de acest privilegiu, 14 dintre ele fiind organizate într-un fel de club. Mai multe detalii găsiţi aici. Vinul despre care vă vorbesc astăzi este unul din aceste Crus Classés: L’excellence de Château Saint-Maur 2006, rouge. Bineînţeles că rouge, deşi erau şi roséuri la magazin. Înainte de toate, să vă spun preţul incredibil: 8,99 euro. Château Saint-Maur este situat în zona Saint-Tropez, în comuna Cogolin.

Un vin vechi de şapte ani, care încă nu şi-a atins apogeul, ar mai merge păstrat. Trebuie subliniat că în Provence rosé-ul e de bază, dar ca să poţi rămîne Cru Classé, trebuie să ai toate cele trei culori. Cum vinul roşu este redus ca producţie, e normal ca viticultorul să-l lucreze mai atent, să facă din el un fel de insignă. Am mai avut experienţa unui astfel de vin, am scris despre el pentru numărul din iunie al revistei Vinul.ro.

Revin la vinul de acum: un cupaj de 60% Syrah cu  40% Grenache, cu o tărie alcoolică de 13 grade, ţinut un an în baric. Un nas complex, dominat de fructe roşii şi de pămînt reavăn, un gust amintind şi el fructele, cu o notă de boabe de cafea, de agrişe bine coapte, cu un post gust în care se simt taninii. Deşi are aprpapăe şapte ani, e încă un vin tînăr în comportamentul gustativ. E un vin care nu se laudă atunci cînd foloseşte , în nume, cuvîntul Excellence. Îl merită!

Vinul din sticla-trandafir

Wednesday, April 24th, 2013

Cote des roses 1Cote des roses  2-1Sigur, cea mai cunoscută e Coasta de Azur. dar mai există, de pildă, Coasta Albastră, Côte Bleue, cu micuţa staţiune Carry le Rouet, oraşul lui Fernandel. Dar mai există o Coastă a Franţei, şi mai puţin cunoscută, Coasta Trandafirilor (Côte des Roses) care se întinde între Saint-Pierre-la-Mer şi Gruissan , trecînd prin Narbonne-Plage, pe malul Mediteranei ce urcă spre Spania. Aici, la cîţiva kilometri de Narbonne Plage se află punctul de comandă, ca să zic aşa, a lui Gerard Bertrand, despre care am scris aici. Vinul acestei postări se numeşte cote des Roses, e făcut de acelaşi Gerard Bertrand şi e vîndut într-o sticlă cu formă de trandafir. Deşi nu mă dau în vînt după sticle care ies din normal, în materie de vinuri, trebuie să recunosc ingeniozitatea acestei forme. Eu am gustat varianta roşie, deşi mai există în alb şi rose, alte culori, alţi trandafiri! Vinul despre care vă vorbesc este un cupaj de Syrah,  Grenache  şi Mourvèdre, are 14 grade, deşi nu le arată. E de un roşu intens (chiar ca un trandafir roşu!), cu un nas de fructe roşii (căpşuni, mai ales), cu un gust la care se adaugă prospeţimea zmeurei, cu o structură rotundă, plăcută. Un vin tineresc şi tînăr (din 2911) care se încadrează în conceptul amplu a lui Gerard Bertrand, Arta de a trăi Mediteraneean. Îmi place că acest vin se poate folosi chiar şi pe post de floare, dacă mergi în vizită la persoana iubită! Doi într-unul, fără a mai socoti şi dragostea!

Cigalus Minunatus!

Thursday, April 18th, 2013

Cigalus1Cigalus 2Vine o viaţâ în clipa fiecărui…ăăă. nu, vine o clipă în viaţa unui moment… pardon. Vine un moment în viaţa oricărui amator de vinuri în care, acesta. fericit,  deschide un Cigalus. Adică un vin minunat făcut şi semnat de Gerard Bertrand, despre care am scris aici. Vinul, din 2010, este o bucurie rezultată din biodinamie, că-mi vine să vorbesc doar în rime. E un cupaj de 50% Merlot şi 50 la sută Cabernet (sau invers, dacă doriţi), ţinut 12 luni în baric nou. Culoarea e de un roşu închis, cu reflexe grena, o culoare plină, densă. Mirosul e de fructe negre, mure, afină, magiun de prune uşor afumat. Gustul este rotund, puternic, structurat, cu tanini perceptibili, dar, cum ar veni, la locul lor, nu fac mare caz de prezenţă. Postgustul este partea cea mai tare a acestui vin, după părerea mea. un post gust amintind de ciocolată neagră, de dulceaţă de cireşe sălbatice. Un vin greu de descris, dar şi mai greu de uitat. Sticla (frumoasă, cu o etichetă elegantă, minimalistă) costă în jur de 25 de euro. Meritaţi pînă la ultima sorbitură.

Şi, acum, şi un detaliu personal. Am deschis această sticlă pentru că astăzi am terminat de scris un roman. Care va apărea la toamnă.

Un vin parcă de comandă, “cusut la mînă”, de ziua mea

Saturday, April 13th, 2013

Cousou mainCousou main, contra etichetăAm mari restanţe pe blogul ăsta, o ştiu, am cam slăbit ritmul. Dar dacă vă spun că scriu la un roman între timp, sper să mă scuzaţi pentru pauzele lungi dintre postări. Asta nu înseamnă că nu am desfăcut vinuri, că nu am fotografiat sticlele şi că nu mi-am notat impresiile. În seara asta, scriu cu entuziasm despre un vin total necunoscut mie, pe care l-am ales să-mi sărbătoresc ziua. Aveam de gînd să deschid ceva cunoscut, prestigios, “sigur” şi scump. Am trecut printr-un supermagazin şi am văzut la raionul de vinuri unul total necunoscut, cum ziceam, deci, nesigur şi, mai ales, ieftin: 3,95 euro. Şi l-am luat!  Sigur că trebuie să vă spun de ce l-am ales. În primul rînd, pentru nume. Vinul se cheamă “Cousou main”, ceea ce înseamnă “cusut cu mîna” sau “cusut la mînă”. Cînd dai numele ăsta unuivin, înseamnă că vrei să spui ceva. În al doilea rînd, e vorba de un vin din Corbieres (zonă pe care am vizitat-o recent şi despre care voi scrie pentru numărul din luna mai al revistei vinul.ro ). În al treilea rînd, vinul este semnat pe etichetă, iar asta denotă că producătorului nu-i este ruşine de ce a scos pe piaţă. Şi e un vin destul de vechi, din 2005.  Preţul nu a fost, de data asta, un factor important. Totuşi, azi e ziua mea!

Vinul provine de pe domeniul Saint Michel les Clauses, din zona Corbieres, este un cupaj din Carignan, Grenache Negru, Syrah, are 13 grade. Producătorul se numeşte Michel Raynaud, e un vinificator relativ tînăr care a preluat via de la familia sa, în posesia căreia se află de cinci generaţii. Am mai scris despre un vin de-al lui aici. Vinul de acum este, după toate semnele, în vîrful maxim al evoluţiei sale. E un vin matur, fără excese (de miros sau de gust) dar, în acelaşi timp înţelept şi profund, cu o structură clară, puternică. Gustul  întortocheat se limpezeşte în postgustul lung şi plăcut. Culoarea lui adăposteşte, deja, un reflex cărămiziu, semn al vîrfului de viaţă. În plus, e un vin nefiltrat. Aşadar, chiar e un vin “cusut cu mîna” ca o haină de gală!

Poetul are un vin de ţară. Ţara Cathară

Thursday, March 28th, 2013

Cuvee du Poetecontra cuvee du poete2Am avut parte de o foarte plăcută surpriză cu acest vin. Sincer, l-am cumpărat mai mult de amuzament, pentru că se sub intitulează Cuvée du Poète Renaissance. Cuvîntul Poet mi-a gîdilat orgoliul şi l-am luat din raft. Într-o ţară cu sute de AOP-uri şi Grand Cru-uri, să cumperi un vin catalogat Vin de Pays, înseamnă ori să te pricepi şi să ştii că e bun, ori să nu te pricepi şi să crezi că e bun. E drept, avea pe sticlă şi menţiunea că a cîştigat un concurs, medalie de aur. un concurs local, Marile Vinuri din Languedoc Rousillon. Abia după ce am căuta detalii despre el mi-am dat seama că acest Domaine de Fontenelles din 2008 are de spus ceva. Podgoria de origine se află în zona Corbieres, în ţara Cathară, la 20 de minute de Carcassonne. Pe lîngă cele cinci vinuri AOP Corbieres (patru rosii, unul rose), prprietarul viei, Thierry Tastu, produce şi acest IGP. E un cupaj  de Syrah 30%, Merlot 35%, Grenache 25% şi Vieux Carignan 10%. Rezultatul este un vin de culoare grena, intensă, cu un buchet de fructe roşii şi mirodenii (piper), cu un gust rotund, echilibrat, în care taninii evoluează “responsabil’ Post-gustul este lung şi proaspăt. Un vin în care nu se simt cele 14% de tărie alcoolică. M-aş bucura ca şi România să producă vinuri de regiune la această calitate! (Mi-am pus şi eu o dorinţâ, nu am dat cu parul!)

 

Vinul de Languedoc nu e rău deloc, deloc!

Tuesday, March 26th, 2013

pic saint loup1 pic saint loupPic Saint-Loup este un vîrf la vreo 20 de kilometri spre sud de Montpellier, o comună şi o zonă viticolă (AOC Pic St Loup) subsumată zonei Coteaux du Languedoc. Podgoria Tour du Roc este aflată în Nordul acestui mic AOC (a nu se cofunda cu Chateau Tour du Roc din Paulliac!).Vinul despre care v ă voprbesc, din 2010, este un cupaj de Syrah, 80% şi Grenache noir, restul. Deşi are doar 13 grade tărie alcoolică, este un vin puternic, bine structurat, cu o culoare purpurie. Un buchet amplu, de fructe roşii, dar şi cu  reflexe de vanilie, cu tanini care se simt, dar nu deranjează, dimpotrivă, completează ideea de vin echilibrat. Cum producătorii recomandă s se păstreze între 3 şi cinci  ani, înseamnă că eu l-am prins la începutul maturizării. Îmi dau seama cum trebuie să fi fost dacă mai aveam răbdare vreo cinci ani!

Foaie verde, Madiran, măi!

Saturday, March 23rd, 2013

Madiran 1Madiran 2Am mai băut de vreo două ori Madiran, dar nu am fost foarte atent ce e cu vinul ăsta, nu avem blog pe atunci! Acum am luat o sticlă din 2009, nu e nici un Chateau, se numeşte Les Chemins de Saint Jacques. Drumurile Sfîntului Jacques. E un vin dintr-o zonă aparte, undeva în Pirinei (vă descurcaţi pe Google). Toate vinurile roşii din acest AOP (asa era în 2009, între timp a devenit AOC) sînt vinuri foarte robuste, bine structurate. Vinul de acum are ca timp de păstrare doar între 1 şi 3 ani, aşa că l-am deschis cum nu se poate mai potrivit, la maturitate clară. Are 13,5 grade şi culoarea e de un roşu închis (aşa cum îmi place mie !). E un cupaj de Tannat şi cabernet Franc, ceea ce nu e  chiar un cupaj foarte răspîndit. Mirosul e de fructe negre de pădure (afină strivită) şi de condimente, piper negru, parcă. Gustul, la fel, e puternic, amintind de fructe negre, de mure, de afine, chiar de cireşe negre. Cu toate acestea, e un vin catifelat, plăcut, cu tanini bine integraţi. Post gustul este lung şi plăcut. E recomandat cu raţă sălbatică şi iepure, printre altele. Eu am pus alături nişte jumări de raţă cît se poate de domestică, şi a mers foarte bine.

Un vin tînăr dar cu multă maturitate

Wednesday, March 20th, 2013

IBeaux de Provence fataMG_3584IBeaux de Provence contraetichetaMG_3586Baux de Provence este una dintre cele mai frumoase localităţi din Sudul Franţei. După gustul meu, desigur. E un sat ascuns într-un deal de piatră, cu străzi strîmte, cu un castel medieval etc. Dincolo de atracţia turistică, Baux de Provence face şi vinuri, că doar e în Provence! Am deschis vinul de azi cu emoţii. Pe etichetă scria că se păstrează doi ani, şi el are, deja, trei! Nici vorbă de probleme, însă, vinul s-a prezentat excelent (l-am deschis cu şase ore înainte de consum). Nasul bogat, culoarea purpuriu intens. Un vin cărnos, cu personalitate, cu taninuri elegante (exact cum scrie pe contraetichetă!). Post-gust îndelung, de cireaşă amară. O plăcere venită de la un vin necunoscut.  L-am cumpărat acum un an la preţul de patru euro, din reţeaua Leader Price. În ciuda preţului mic, sînt convins că vinul ăsta s-ar comporta bine şi la o sărbătoare, cu nişte brînzeturi (producătorul spune că de capră). Vinul s-a deschis foarte bine la al doilea pahar, întărindu-mi convingerea că nu preţurile mare fac vinurile mari.