Archive for the ‘vin de sărbătoare’ Category

Locul frumos face vinul bun. Întotdeauna!

Monday, February 25th, 2013

BeaulieuBeaulieu2Am deschis acest Chateau de Beaulieu (pentru nefrancofoni, Castelul Locului Frumos sau, cum se spune în judeţul Arad,. Mândruloc!) din 2010, Cuvée du Grand Cèdre, Cotes du Rhone, fără emoţie. În schimb, am primit o emoţie autentică la degustare. Castelul Beaulieu şi domeniile aferente au aparţinut prinţilor de Orange, localitatea apropiată de Chateauneuf du Pape, polul căldurii, pe media de temperatură, din Franţa. După Revoluţia din 1789 (sau Revoluţia Franceză), Castelul a fost confiscat şi vîndut ca bun naţional. Acum e în posesia familiei Merle care face vin acolo.

Cupajele din această podgorie se bazează pe Grenache, Syrah, Murvedre si Carignan. Nu ştiu exact care este compoziţia acestei “Cuvée”, dar vinul e puternic şi delicat în acelaşi timp (14 %alc), cu un nas intens, de fructe şi de lemn dulce. Gustul e rotunjit de nişte tanini echilibraţi, cu un post gust marcat de o foarte plăcută amărăciune. Nu mai ştiu preţul, dar e undeva în jur de 6 euro.

Château De Collongue Luberon 2009, o sticlă pe care-mi pare rău că am deschis-o!

Thursday, February 21st, 2013

Luberon 1-1Luberon 2(un pic de istorie: Cadenet, locul de unde se trage (direct în sticle) vinul despre care voi vorbi azi, este o localitate care, în Evul Mediu, avea o comunitate evreiască împortantă, după cum spune un document din 1283. Conform acestui document, evreii din Cadenet, împreună cu cei din Aix-en-Provence, Saint-Maximin, Lambesc, Pertuis, Istres, Trets  şi Lanson, aveau dreptul la sinagogă şi la cimitir, dar pentru asta trebuie să plătească o taxă anuală de doi funţi de piper, adică aproximativ un kilogram, arhiepiscopului de Aix! De aici o fi venind şi expresia “preţ piperat?”) Bun, am deschis un vin de Luberon (AOC)şi cum ziceam, îmi pare rău că am deschis-o. pentru că e o banală zi de joi, iar vinul ar fi meritat să aştept o sărbătoare! Trebuia să-mi dau seama că medalia de aur pe care a luat-o la Paris, în 2011, nu s-a acordat pe ochi frumoşi.De fapt, frumos se arată ochiului acest vin roşu, dar un roşu nu foarte sumbru, dar nici deschis. Cupajul AOC-ului este bazat pe Grenache Negru şi Syrah (60 % , din care minuimum 1o la sută Syrah), la care se adaugă Cinsault, Mourvedre şi Carignan. Deşi are 14,5 % alc., vinul e suplu şi pare uşor, cu un nas mineral, de pietre ude, cu un uşor iz de piele tăbăcită şi cireaşă neagră. Gustul este şi el suplu, plăcut, curtenitor, cu taninii bine ascunşi şi un postgust de gem de vişine amare.

Château du Calvaire își contrazice numele

Tuesday, February 19th, 2013

Chateau du calvaire(1)Chateau du calvaire2(1)Am lipsit cîteva zile de pe blog, dar asta nu înseamnă că nu am avut parte de vinuri deosebite. Mă grăbesc să recuperez. Vă prezint un Saint-Émilion Grand Cru din 2008, intitulat Château du Calvaire, adică, pentru cei mai puțin francofoni, Castelul Calvarului. Ei, nu știu de ce se numește podgoria așa, pot să vă săun, dimpotrivă, că vinul nu a fost nicidecum un calvar, ci o plăcere. Asta o dovedește și faptul că vinul din 2008 a fost premiat cu aur la Concursul de la Bordeaux. Deci nu este chiar de ici, de colo. Culoarea este tipică pentru vinurile de Bordeaux, roșu întunecat, dens, nasul e de fructe negre de pădure (mure strivită), de piele tăbăcită și parcă și tabac, dacă nu m-a înșelat mirosul. Oricum l-am deschis cu 8ore înainte de a-l bea, ceea ce a dus la o “deschidere’ olfactivă foarte bună. Gustul este catifelat, plăcut, cu tanini bine echilibrați, cu un post gust de cireașă neagră amară și ciocolată. Un vin foarte plăcut, băut cu persoane foarte plăcute. În cazul meu, cel puțin! De costat a costat 9 euro și ceva, dar și-a meritat toți banii.

Domanine de La Maurelle, un Gigondas ce te lasă fără glas

Monday, February 11th, 2013

Gigondas 1Gigondas 2Cine se aseamănă se adună, desigur, aşa că nu ne miră faptul că iar ne adunăm cu Viticultorii de Caracter (LesVignerons de Caractere), de data asta cu un vin din Gigondas, de pe Domeniile Maurellei, din 2010. E o vie care din 1753 aparţine aceleiaşi familii. La noi e   rar aşa ceva, că a trecut colectivizarea ca un tăvălug şi a ras toate proprietăţile. iar cum s-au dat înapoi destul de strîmb… viile au fost năpăstuite, abia de le mai scot fondurile europene la lumină. hai să ne întoarcem la vin, că nu facem politică. Bun, vinul care poartă numele Gigondas se face, majoritar, din Grenache, în amestec cu Syrah şi Murvedre. Carignanu=ul, prezent în alte zone învecinate, nu e admis în cupajele de aici. ca semn exterior al seriozităţii voi pomeni , din nou, sticla embosată. (Domnul Cosmin Tudoran ştie de ce! ). Vinul e de un roşu convingător, ca să zic aşa, sîngeriu şi dens. E un vin puternic, 14,5 % alc, foarte prietenos şi cuceritor. Un nas intens de fructe, de cireaşă neagră, cu o notă de mentă sălbatică şi de lemn dulce. Gustul e puternic, dar cu tanini destul de catifelaţi, contrastînd cu forţa vinului, se simte pe lîngâ cireaşa neagră şi un magiun afumat şi chiar o ciocolată intens neagră. Postgustul are o mică amărăciune foarte plăcută. Al dpilea pahar, cînd vinul s-a mai deschis, e şi mai plăcut!  Un vin de caracter, pe are-l voi ţine mite, poate ne mai întîlnim!

Un vin de caracter făcut lîngă Valea Pietrelor

Thursday, February 7th, 2013

Vacqueiras de caractere 1Vacqueiras de caractere 2-1Despre Vacqueyras nu ştiam absolut nimic pînă cînd nu am venit în Franţa. I-am descoperit pentru că m-au făcut atent sticlele lor speciale, făcute la comandă, cu stema în relief, şi tăria vinului. Domanine de la Pertiane, 2010, grand vin de la Valée du Rhone , Vacqueras AOP. Vinul de astăzi are tăria alcoolică e 15 %. Despre asta vorbim! Vacqueiras (AOP) vine din latină, de la Vallea Quadreria, ceea ce înseamnă Valea Pietrelor aflată undeva lîngă Les Dentelles de Montmirail . Producătorul este afiliat organizaţiei Vignerons de Caractere (Viticultori de caracter), care produce vinuri cu diverse apelaţiuni, de la Beaume de Venise, Gigondas, Ventoux,  la Chateauneuf du Pape. Revin la vin! E un cupaj din Grenache (vii bătrîne) şi Syrah (vii tinere). Culoarea roşie profundă are reflexe violet. Nasul e de fructe, sîmbure de caisă şi chiar violetă! Gustul e complex, plăcut, bine echilibrat, de fructe confiate şi smochină. Se simte chiar un gust de floare de dafin, dacă nu mă înşel. Postgustul e şi el lung, plăcut. Vinul a luat mdalia de argin din partea unui juriu de consumatori, la un concurs local. Eu cred că consumatorii nu s-au înşelat.

Îmi place să mă relaxez alături de un Cru Burghez

Monday, February 4th, 2013

chateau la gravette lacombe 1Chateau la Gravette Lacombe 2Dacă am început cu o rimă în titlu,  hai să continui cu o alta: Cetăţenii din Médoc pun vinul pe primul loc! Chiar dacă, încă nu am dat peste un Cru Bourgeois genial pînă acum (nu am multe la activ, deci să nu ne pripim), nu am fost dezamăgit de niciunul, semn că micul sticker Cru Bourgeois lipit pe sticlă e o garanţie de calitate. Am desfăcut un Chateau la Gravette Lacombe, din 2008, din AOP Médoc, care mi-a plăcut . Nu m-a dat peste cap, dar nici nu m-a făcut să regret alegerea.Culoarea, un roşu intens,cu reflexe violete (culoarea bordo, nu?) este tipică pentru zonă. E un cupaj de Petit verdot, Merlot, Cabernet sauvignon, cu un miros de prună afumată, şi reflexe de ciocolată. Vinul e bine structurat, are un gust plăcut, de magiun, cu un fundal de praf de cacao, tanini catifelaţi şi cu o prezenţă echilibrată.Postgustul e lung şi persistent. E un vin care merge şi cu carne şi brînzeturi, dar şi singur, la o seară cu prietenii. Preţul e între 8 şi 10 euro, ceea ce nu e prea mult la categoria asta de vin. Semn că regimul burghez e bun cu vinurile.

A, şi să nu uit, vinul ăsta a luat şi două medalii de aur, una la Concursul independenţilor, alta la Un salon de la Paris. Deci, nu-i rău!

Castelul Sălbăticuţa de pe terasele Larzac

Saturday, February 2nd, 2013

La Sauvageonne 1La Sauvageonne 2Pe numele lui întreg, aşa cum îl vedeţi pe etichetă, vinul despre care vă vorbesc azi, sorbind pe îndelete din pahar, este Chateau La Sauvageonne, Cuvée Pica Broca, Terrrasses du Larzac, Coteaux du Languedoc 2010. E un vin care poartă semnătura cunoscutului producător din Sudul Franţei, Gérard Bertrand. La Sauvageonne înseamnă, în franceză, “Sălbăticita” sau “Sălbăticuţa”, cum vreţi, iar Pica Broca se zice crengii mici în occitană. E un cupaj făcut din Grenache şi Syrah, provenind din vii vechi, cu randament redus, ţinut 12 luni în baricuri. Mirosul e de flori sălbatice şi smochine, de piele tăbăcită si afumată. Gustul e, în prima fază, de smochină, iarbă amară (plăcută, însă), ciocolată, vişine. Taninii sînt fermi dar fără să deranjeze, dimpotrivă. Post-gustul e lung şi plăcut, terminîndu-se într-o nuanţă dulce-amăruie.

Subliniez ceea ce mi-a atras atenţia la recomandările culinare făcute de producător: carne de Aubrac şi brînză de Larzac. Eu am asociat o felie de pîine prăjită cu untură de raţâ pesyte care am presărat ceapă prăjită şi boia. O minune! Preţul unei sticle, opt euro şi 50 de cenţi. Fiecare bănuţ e meritat!

Domaine de la Solitude, un vin pe care nu trebuie să-l bei singur!

Wednesday, January 30th, 2013

Domaine d ela SolitudeAm desfăcut, în seara asta, un Côtes du Rhône 2009, de la Domaine de la Solitude (Domeniul Singurătăţii, pentru nefrancofoni), vin făcut chiar în zona Chtaeauneuf du Pape. Cele mai multe vinuri ale acestui domeniu poartă apelaţiunea papală, dar, conform regulamentelor framnţuzeşti, nu tot vinul prpdfus pe un domeniu are dreptul la AOC-ul din acea zonă. Aşadar, aceiaşi oameni care produc sub o etichetă premium,  fac şi un vin “mai popular”, mai ales la preţ. Un vin frate cu vinurile mari. Un  vin făcut din  Syrah, Grenache noir, Cinsault, Carignan, la o tărie alcoolică de 14,5. Cum am avut bucuria să vizitez Chateauneuf du Pape pentru a scrie un reportaj pe care-l puteţi citi în vinul.ro. Sînt 300 de producători (proprietari şi negocianţi) care produc sub această etichetă. Deci, în mod clar există cîteva direcţii şi în Chateauneuf du pape (vreo trei), vinul de aici avînd ceea ce am putea numi diversitate în unitate. Mă întorc la vinul din acestă seară de o culoare roşu intens (roşu papal?), cu un nas combinînd murea, afina, mirosul de ienupăr, parcă. Gustul e generos, cărnos, plin, catifelat si puternic, an acelaşi timp. Un gust bogat, cu tanini discreţi dat prezenţi, cu un post-gust persistent. Cum vinul nu are contra-etichetă, nu există recomanări culinare pentru acest vin. Eu spun că se potriveşte de minune cu m,ezeluri afumate, cu carne roşie, dar şi cu brînzeturi tari. Eu l-am asociat cu o Sobresada de mallorca, un sortiment spaniol picant, asemănător cu chorizo, dar cu o considtenţă mai slabă, ca un fel de pateu sau lebăr, Din păcate nu am avut cu cine să discut despre vin faţă în faţă, m-a urmărit numele domeniului! Preţul nu-l mai ţin minte, oricum, undeva în jur de 5-6 euro sticla.

Şapte francezi pentru un vin argentinian

Friday, January 25th, 2013

Clos de Los sieteClos de los contraPentru că astăzi am considerat că merit, mi-am oferit bucuria unui vin pe care-l ştiam şi de care m-am bucurat pe două continente, adică la noi şi în SUA. Un vin argentinian făcut de un francez, Michel Rolland, pe pămîntul unui grup de 7 investitori. Povestea o puteţi găsi aici. Este un vin la care raportul calutate preţ este extraordinar. Preţul e de aproximativ 13 euro. Fişa tehnică foarte documentată a acestui vin o găsiţi aici. Se spune că acest vin, Clos de los Siete, deşi este un vin din Lumea Nouă, e vinificat foarte în stilul lumii vechi, mai precis, după metoda Bordeaux. Culoarea îl apropie de Bordeaux, un roşu sumbru, opac. Nasul e intens, de fructe negre (mure, afină) cu o uşoară notă de lemnd şi una şi mai uşoară de piele tăbăcită. Atacul este impresionant, un gust amplu, bazat pe fructe negre, cu o aciditate foarte bine rotunjită, cu tanii catifelaţi. Post-gustul e lung şi sec, cu o amărăciune plăcută. E un vin pe care vi-l recomand şi-l recomand şi celor care nu beau de obicei vin. Vor fi cuceriţi de farmecul acestui argentinian simpatic şi bine crescut!

Castelul Apelor Vii tocmai între vii

Friday, January 18th, 2013

Aigues Vives1Aigues Vives2Unul dintre vinurile de mare excepţie (ştiu şi ce înseamnă mare, şi ce înseamnă excepţie) l-am cumpărat acum doi ani de la un supermarket. M-a atras faptul că era din 2006, că se numea Grande Reserve si că era la preţul de 4 euro (aprox). L-am deschis seara şi am avut o surpriză adevărată. Era un vin special, deosebit, aproape de vinul ideal pe care-l am eu în cap şi pe papile. Se numeşte Chateau Aigues Vives (adică, tălmăcit, castelul Apelor vii). A nu se confunda cu localitatea Aigues Mortes, de unde au pornit nişte cruciade. castelul acesta se află în Apelaţiunea Corbieres. După acest vin am mai luat ceva Corbieres si nu am fost dezamăgit. E o zonă care afişează cu mîndrie eticheta Sud de France. Revin la vin. E un vin îmbuteliat la chateau şi produs de un recoltant. Are 14 grade tărie alcoolică. E un samblage de Syrah, Grenache, Carignan şi Mourvedre, care a stat 12 luni în butoaie de stejar. nasul este surprinzător, de pudră de cacao, de sirop de trandafiri, de fructe roşii. Gustul e un amestec subtil de magiun de prune, de dulceaţă de afine, (chiar de afinată!), cu un post-gust lung, plăcut, amărui-acrişor-dulce. Cum mi-am cumpărat vreo zece sticel, am avut prilejul să-mi surprind prietenii cu acest vin. i-am pus să ghicească preţul şi toţi au plutit peste 20 de euro! Astăzi am avut o supriză cînd am desfăcut sticla: dopul avea crucea lui Gerard Bertrand şi chiar iniţialele sale. Am mers pe internet şi am aflat că Gerard Bertrand a cumpărat Castelul Aigues Vives. Deci, nu numai eu m-am prins că aici vinul e foarte ofertant!