Archive for the ‘vin bun’ Category

Sfîntul Firmin dă nume unui vin

Thursday, January 10th, 2013

Deux Freres Deux freres2-2Vă mărturisesc, pînă astăzi nu am auzit niciodată de Sfîntul Firmin. Cu ocazia unei vizite de o după amiază în Uzes, am ţinut să iau un vin din partea locului şi am ales o sticlă Domanine Saint Firmin. Ajuns acasă am căutat ce e cu acest Sfînt Firmin şi am aflat că e Sfînt şi în calendarul ortodox, şi în cel catolic şi se sărbătoreşte în aceeaşi zi, 11 octombrie. Numele lui întreg, de episcop, ar fi Firmin de Uzès, căci aici a trăit şi şi-a dus viaţa de slujitor al Bisericii. Vinul cu nume de domeniu cu nume de sfînt, ca să spun tot, este roşu, nefiltrat, de 13,5 %, un cupaj de Grenache şi Syrah din 2010 şi a costat 4,50 euro, la un magazin generalist. Se numeşte Les Deux Frères şi e făcut de Fraţii Blanc, producători şi recoltanţi. E ceva interesant cu vinul ăsta, nu e Vin de Pays, nu este nici AOC, este IGP, adică vin cu Indicaţie Geografică Protejată. IGP Duché d’Uzès e un nume de tranziţie doarece podgoriile din această zonă tocmai trec examenele pentru a deveni AOC în 2013, după ce li s-au dat toate avizele în 2012. dar cum pe eticheta vinului meu scrie 2010, nu avem un AOP, ci doar un IGP. Vinul este foarte plăcut, de un roşu purpuriu, cu nuaţe de violet. nasul e de fructe roşii cu nuanţe de lemn dulce (reglisse). Pentru că e un vin tînăr, care nu trebuie lăsat la învechit (e oprim între 3 şi % ani, după recomandarea producătorilor) se simte o prospeţime foarte prietenoasă, cu un gust de mure şi zmeură, plăcut, aproape gingaş. Un post gust de cireaşă bine coaptă. Mi-au plăcut, pe scurt, cei Doi Fraţi şi, cînd am să mai trec pe aici, poate iau şi vinul lor de top, Revelation, un cupaj de Grenache, Syrah şi Carignan, care la ei la magazin costă 11 euro. Oricum, sînt doi fraţi de treabă

Să lăudăm un Laudun

Wednesday, January 9th, 2013

poză 1-1poză 2-2Trebuie că fiecare dintre noi are în cap vinul ideal, nu chiar cel mai bun vin pe care l-a băut, ci un vin aproape de gusturile lu, fără asperităţi, fără cusururi evidente. Şi, evident, fără sume astronomica ca preţ. Vă mărturisesc, mă simt apropiat, ca de un vin ideal, de zi cu zi, de Côtes du Rhône Villages AOC, o subdenumire a ariei mai largi Côtes du Rhône, despre care puteţi citi aici. Astăzi am desfăcut un vin cu această apelaţie, din podgoriile Laudun Chusclan, Domanine du Gres, din 2010, amestec de Grenache şi Syrah, medaliat cu argint la concursul din Orange, ediţia 2011.. Un vin tînăr, dar vinurile de aici se pot bea şi tinere, şi după cîţiva ani, fără diferenţe de calitate deranjante. Deşi are o tărie alcoolică de 14,5 %, asta nu se simte. De culoare roşu închis (vişină coaptă tare!), cu un miros prietenos, de fructe roşii, de mirodenii, vinul este foarte catifelat, cu o mică astringenţă plăcută, cu reflexe de ciocolată. Are o structură taninică foarte echilibrată, iar postgustul aminteşte, iar,
de vişină. Nu mai ştiu preţul sticlei, dar e ceva între 4 şi 7 euro. Un vin foarte apropiat de ceea ce socotesc a fi vinul meu ideal.

Vinul Ursului, să mormăi de plăcere!

Sunday, January 6th, 2013

poză 1-2poză 2schimbataAm cumpărat vinul ăsta la un Tîrg, în Marsilia, chiar de la producător, domnul Marius Pradal. Erau cîteva zeci de producători, dar nu ştiu ce m-a făcut să mă opresc la el. Şi, după discuţie, nu am putut să nu cumpăr măcar o sticlă, aşa că am cumpărat două (total, 18 euro). Una am făcut-o cadou, a doua mi-am făcut-o cadou, aşa că am deschis-o acum. Domnul Pradal a transmis ceva vinului său, Cuvée de l’Ours, o anume jovialitate pe care am observat-o la acest făcător de vin din tată în fiu. Sigur, contează şi vîrsta, nici domnul Pradal nu era tocmai tînăr, era mai spre a doua maturitate. Vreau să vă spun că este unul dintre cele mai bune vinuri pe care le-am desfăcut în ultimul timp.O culoare purpurie frumoasă îţi încîntă ochiul. Un echilibru perfect, un atac gustativ catifelat, o asprime care imediat face posibilă o dulceaţă (gustul e şi de dulceaţă de cireşe), o străuinţă în gură de cea mai bună calitate. Nu e nimic foarte complicat, dar simplitatea e limpede şi dă putere acestui vin de 15 grade. Cînd îm cumpărat vinul, domnul Pradal mi-a spus că, dacă nu-mi place, să vin cu vinul şi-mi dă banii înapoi. Dar nu mi-a spus că, dacă-mi pace, mi-ar da o sticlă în dar. Ştia el ce ştia!

Château Trois Moulins 2009, un vin burghezo-moşieresc

Wednesday, January 2nd, 2013

poză 1poză 2-1Anul 2009 este primul în în care a intrat în vigoare noua reglementare referitoare la Cru Burgeois, în regiunea Médoc (Bordeaux, bineînţeles). Vinurile care poartă această clasificare sînt alese de un juriu de degustători, la doi ani după recoltă. Deci acest Cru Burgeois din Haut Médoc a primit dreptul de a se numi aşa abia în toamna lui 2011. Vedeţi lista cu toate vinurile Cru Burgeois din 2009 aici. Condiţiile pentru clasificare sînt foarte stricte, aşa că menţiunea Cru Burgeois este una care vă poate determina să mergeţi la sigur cu alegerea vinului. Pentru că mă cheamă Morar, am decis să mă opresc la toate vinurile care au în titlu cuvîntul moară. Cum ăsta de faţă are trei mori, am fost cu atît mai motivat. Este produs de o podgorie din Macau, Margaux, pe care o puteţi vizita virtual (deşi situl nu e grozav) aici. Este un vin obişnuit, nu face gaură în cer (sau m-a găsit pe mine după un saint-Emilion foarte bun!), dar e, clar, un vin onest, aspru, un asamblaj din 50% merlot, 30 % cabernet Sauvignon şi 20% cabernet Franc. Aerisit bine, demonstrează calităţi certe, un nas interesant (fructe de pădure, lemn ud), un gust destul de aspru, o structură puternică în care se simt taninii. Postgustul arată că totuşi nu e un vin de lepădat, e lung, cu o impresie de magiun de prune. Preţul unei sticle, 7,99 euro.