Archive for the ‘vin bun’ Category

Doamna şi (cu)pajul. La Margaux

Monday, April 22nd, 2013

Margaux1Margaux 2-1Vinul despre care vă vorbesc în postarea asta se numeşte, conform etichetei: Le page de la Tour de Bessan, adică, în tălmăcire românească, Pajul turnului Bessan. Este în categoria Grand vin de Borderaux, în subcategoria Margaux. Autoarea vinului ese doamna Marie-Laure Lurton. Vom reţine despre margaux că are 21 de Grabd Cru Classé Chateau, mai mult dfecît orice apelaţiune din Bordeaux. Doamna Lurton este responsabilă pentru vinurile familiei sale de pe ttrei domenii  Château La Tour de Bessan din Margaux, Château de Villegeorge din Haut-Médoc, Château Duplessis  din Moulis-en-Médoc. Sticla din această seară este din 2009, este îmbuteliată la proprietate, are 13,5 grade alcoolice şi e alcătuită din 65% Merlot, 23 % cabernet franc şi 12 % Cabernet sauvignon. E un vin atipic pentru că, de regulă, vinurile din Margaux merg pe Cabernet Sauvignon majoritar. E al doilea vin de la Chateau La Tour de Bessan în margaux, primul este clasat Cru Burgeois.

Am căutat date desăpre acest vin şi am văzut că din 2010 eticheta e schimbată şi, de asemenea, compoziţia vinului e schimbată, mergîndu-se pe tipicitatea zonei: 54%  Cabernet-Sauvignon şi 46%  Merlot. Aşadar, eu am prins un vin atipic devenit, peste un an, tipic. Un vin de o culoare “bordeaux”, fructat, cu accente venite din butoiul de stajar, suplu şi cărnos. Un post-gust foarte lung şi elegant completează această muncă din 2009 a doamnei Marie-Laure Lurton. Mulţumesc,Doamnă!

Foaie verde, Madiran, măi!

Saturday, March 23rd, 2013

Madiran 1Madiran 2Am mai băut de vreo două ori Madiran, dar nu am fost foarte atent ce e cu vinul ăsta, nu avem blog pe atunci! Acum am luat o sticlă din 2009, nu e nici un Chateau, se numeşte Les Chemins de Saint Jacques. Drumurile Sfîntului Jacques. E un vin dintr-o zonă aparte, undeva în Pirinei (vă descurcaţi pe Google). Toate vinurile roşii din acest AOP (asa era în 2009, între timp a devenit AOC) sînt vinuri foarte robuste, bine structurate. Vinul de acum are ca timp de păstrare doar între 1 şi 3 ani, aşa că l-am deschis cum nu se poate mai potrivit, la maturitate clară. Are 13,5 grade şi culoarea e de un roşu închis (aşa cum îmi place mie !). E un cupaj de Tannat şi cabernet Franc, ceea ce nu e  chiar un cupaj foarte răspîndit. Mirosul e de fructe negre de pădure (afină strivită) şi de condimente, piper negru, parcă. Gustul, la fel, e puternic, amintind de fructe negre, de mure, de afine, chiar de cireşe negre. Cu toate acestea, e un vin catifelat, plăcut, cu tanini bine integraţi. Post gustul este lung şi plăcut. E recomandat cu raţă sălbatică şi iepure, printre altele. Eu am pus alături nişte jumări de raţă cît se poate de domestică, şi a mers foarte bine.

Un vin tînăr dar cu multă maturitate

Wednesday, March 20th, 2013

IBeaux de Provence fataMG_3584IBeaux de Provence contraetichetaMG_3586Baux de Provence este una dintre cele mai frumoase localităţi din Sudul Franţei. După gustul meu, desigur. E un sat ascuns într-un deal de piatră, cu străzi strîmte, cu un castel medieval etc. Dincolo de atracţia turistică, Baux de Provence face şi vinuri, că doar e în Provence! Am deschis vinul de azi cu emoţii. Pe etichetă scria că se păstrează doi ani, şi el are, deja, trei! Nici vorbă de probleme, însă, vinul s-a prezentat excelent (l-am deschis cu şase ore înainte de consum). Nasul bogat, culoarea purpuriu intens. Un vin cărnos, cu personalitate, cu taninuri elegante (exact cum scrie pe contraetichetă!). Post-gust îndelung, de cireaşă amară. O plăcere venită de la un vin necunoscut.  L-am cumpărat acum un an la preţul de patru euro, din reţeaua Leader Price. În ciuda preţului mic, sînt convins că vinul ăsta s-ar comporta bine şi la o sărbătoare, cu nişte brînzeturi (producătorul spune că de capră). Vinul s-a deschis foarte bine la al doilea pahar, întărindu-mi convingerea că nu preţurile mare fac vinurile mari.

Alo, alo, mai desfaceţi şi-un Bordeaux!

Tuesday, February 12th, 2013

Lalande 1lalande 2Da, aşa e, vinurile de Bordeaux îşi taie cea mai mare felie din torul celebrităţii, nu numai în Franţa, ci şi în lume. Pînă acum am privilegiat vinurile cu ieşire la Mediterana, nu şi cele dinspre Atlantic. Hai să desfacem şi un Bordeaux. E vorba e un Lalande de Pomerol, apelaţiune foarte cunoscută, un Chateau Tour de Bossuet, 2010. După părerea mea, vinurile de Bordeaux au o anumită tipicitate, e un numitor comun destul de important în cam toate produsele de aici. De la acel numitor în sus, desigur, încep vinurile foarte bune, excepţionale sau extrem de cumpe. Les Grand Crus. Vinul de acum, un cupaj de Merlot (majoritar) şi Cabernet Sauvignon, ţinut în baricuri de stejar, e tipic la culoare : “bordo”, cu un nas tipic, echilibrat, de fructe roşii şi pămînt afînat. Gustul e, la fel, bine strunit, cu note de vişine, cu tanini bine rotunjiţi. Postgustul, şi el tipic, e lung şi cu o bună persistenţă a gustului iniţial. Are 13,5 % alcoolo şi merge cu fripturi, cu mezeluri şi cu brînzeturi. E un vin bun, agreabil, ca un costum pe care poţi să-l iei şi la serviciu, dar poţi merge şi la nuntă cu el, mai ales dacă nu eşti rudă cu mireasa!Ceea ce e bun la un Bordeaux este că mergi la sigur, nu prea sînt printre ele vinuri foarte proaste. De o mediocritate cumsecade, toate sînt bune! Preţul nu mi-l amintesc precis, dar e undeva sub 10 euro.

Valea Paradisului, o nebunie la doi euro

Saturday, February 9th, 2013

valea paradisului 1Valea Paradisului 2-1Cînd am văzut într-un pliant al unei reţele de magazine vinul ăsta, la 1.99 euro, mi-a propus să-l cumpăr. Era anunţat ca vin IGP (Indicaţie Geografică Protejată, o treaptă înainte de AOP) din Languedoc, regiune de care m-am îndrăgostit, cu vinuri aspre şi suprinzătoare. Şi l-am cumpărat. Se numeşte “La Nebunie” şi e din Valea Paradisului, departamentul Aude  (A la Folie, Vallée du Paradis), e un vin tînăr, din 2012. E primul vin din 2012 pe care-l gust.Pînă acum pare un an bun! Ce să vă spun: mi-aş dori să avem şi în România un asemenea raport calutate-preţ. Înainte de a fi IGP, vinul de aici era Vin de pays, adică vin de regiune, cum ar veni. Remarc şi sticla embosată care este, după mine un angajament de seriozitate. Cupajul e pe bază de Merlot majoritar (dacă nue doar merlot), cu o culoare roşu sîngeriu, cu reflexe violete, un miros foarte proaspăt, de grădină dupăploaie şi un gust echilibrat: fructe roşii, coacăze şi, parcă, nucă pisată. Postgustul e foarte plăcut, chiar dacă nu e foarte lung.  Oricum, cred că valea paradisului va deveni de referinţă în vinurile zonei, nu doar datorită exotismului din nume, ci şi potenţialului de dezvoltare.

Un vin de soi din şapte soiuri

Tuesday, February 5th, 2013

Monte de Ravasqueira 1Monte de Ravasqueira 2Pe cît nu-mi pace ca băutură Porto (poate nu sînt destul de rafinat), pe atît de mult îmi plac vinurile “normale” portugheze. Prima dată am băut un portughez remarcabil acum vreo şapte-opt ani, prin amabilitatea lui Rareş Marinescu, se numea Quinta dos Quatro Ventos. A fost un şoc aproape, nu ştiam nimic despre vinulportughez şi, dintr-o dată am băut ceva extraordinar de bun. În timplu unei călătorii la Lisabona am intrat în raionul de specialitate al unui supermarket şi am fost uimit de varietatea de vinuri autohtone. Portuhezii nu prea exportă, dar nici nu prea importă vin. Îl beau pe al lor, şi au ce bea! În această seară vă propun un “vin de regiune”  Alentejano, Monte da Ravasquiera. E un cupaj sofisticat, din şapte soiuri Syrah (30%), Alicante Bouschet (20%), Touriga Nacional (20%), Aragonez (10%), Trincadeira (10%), Touriga Franca (5%) şi Petit Verdot (5%), parţial baricat, din 2010. Tăria alcoolică, !3,5 % Culoarea e roşu sumbru, intens, cu un miros de fructe negre de pădure, cu note de magiun afumat şi ciocolată. Gustul este bine construit, echilibrat, cu tanini prezenţi exact cît trebuie, lăsînd loc unui postgust plăcut şi lung.

Un vin serios, sobru, nu genial, dar foarte bun, care pe măsură ce se deschide devine mai cuceritor. Cred că merge cu carne afumată, eu am alăturat puţin chorizo picant şi s-au înţeles cum nu se înţeleg de obicei spaniolii cu portughezii. Nu ştiu ce pierd împreună!

PS Am remarcat un lucru sensibil în legătură cu eticheta acestui vin: ea are şi scrisul în relief, pentru nevăzători.

Vinul cult ne pace mult!

Wednesday, January 23rd, 2013

Segala 1Segala 2Michel Raynaud crede despre sine că e un vigneron culte, şi şi-a făcut o emblemă din asta. Prntre creaţiile lui mi săa părut interesant un vin numit “Cusut de mînă” (cousu main). Dar nu despre acest vin vă vorbesc în seara asta, ci despre unul care nici nu figurează pe saitul vinificatorului cult, Domaine Ségala le Haut, Corbieres, 2010. Ţin minte că am degustat un 2008 foarte bun, de acelaşi autor. dar atunci nu aveam blog! Iarăşi mi s-a părut interesant faptul că acest făcător de vinuri ţine cont de fazele lunii pentru recoltă şi pentru munca în vie! Nu ştiu ce e geocultura, dar domnul Michel Raynaud o practică. Înainte de a trece la descriere, vreau să vă spun că semnătura de pe etichetă este un semn de seriozitate. Nu am găsit nici un vin semnat şi rasolit! Vinul de astăzi este o combinaţie de Vieux Carignan, Grenache şi Syrah, parţial maturat în baricuri de stejar franţuzesc. Are o culoare roşu- grena, un nas tipic pentru Corbieres, fructe roşii, frunziş ud, de pădure. Gustul e amplu, cu tanini uşori, cu o umbră de marmeladă (mă scuzaţi, asta mi-a venit în minte cînd am gustat). Un post-gust lung şi amabil. E un vin care costă în jur de patru euro şi are 14 grade. Autorul îl recomandă alături de mîncare gătită, puternică. Eu nu am avut ladispoziţ’ie aşa ceva, aşa că am alăturat cîteva felii de salam de Nădlac! O minune de asociere!

Aş da Mile (X) de la mine!

Monday, January 21st, 2013

MillexMillex contraCei care produc vin în zona apelaţiunii Costières de Nîmes ar putea recita mîndri: “Sîntem aici de două mii de ani/ şi facem vin de cînd eram romani”. Adică de pe vremea lui Julius Cezar. Podgoriile de aici au o istoria bimilenară, dar Apelaţiunea ca atare datează numai din 1986. Vinul de Nîmes se pare că a plăcut şi papilor pe vremea cînd aveau sediul la Avignon! Şi dacă le-a plăcut romanilor şi pailor care nu erau la roma, cred că nu e greu să ne placă şi nouă. Vinul de acum se numeşte MileX Reserve, este foarte tînăr, din 2011, şi e produs de un grup care se numeşte Vignerons Créateurs Acest grup e alcătuit din cooperativele viticole din Bellegarde, Jonquières Saint Vincent, Manduel şi Saint Gilles, localtăţi la graniţa cu Parcul natural Camargue.Cupajul este de Syrah si Grenache şi are 13,5 tărie alcoolică. Am fost suprins plăcut de cum se prezintă vinul (chiar şi prezentarea la sticlă e atentă, cu  stema Apelatiunii în relief!). Culoarea e de un roşu dens, viu, iar nasul de fructe roşii şi de mirodenii, cu note uşoare de cacao. Gustul, la fel, combină cireşele şi vişinele, la care se adaugă o senzaţie acidă de zmeură încă necoaptă. Post-gustul e lung şi plăcut, sprinten. Doar vorbim de un vin tînăr! Producătorii îl recomandă alături de carne la grătar, de paste şi de feluri de mîncare exotice. Eu l-am degustat cu nişte brînzeturi şi nu s-a supărat nimeni. Preţul unei astfel de sticle, 3,79 euro!

La Saint-Estephe, dacă nu ai Castel, e bună şi Rezerva

Thursday, January 17th, 2013

rezerva de balmontRezerva de Balmont, contraVinul de azi este dintr-un AOC foarte tare, din Bordeaux, dar nu e un Chateau, nu e îmbuteliat la proprietate, iar producătorul nu este recoltant. Poate să fie doar un negociant. Îi lipsesc nişte atu-uri de care eu am ţinut cont pînă acum. Dar am zis că n-o fi foc dacă încerc un vin cu nume “de familie” foarte bun. El se numeşte Réserve de Balmont, e din 2009 şi are 13 grade alcoolice. Este, după cum reiese din titlu, un Saint-Estephe, despre care puteţi citi aici . E vecin cu o altă denumire celebră, Pauillac, în Haut Médoc. Bun, după ce am încercat să vă spun ce nu are vinul ăsta, cel puţin în mod formal, să vă spun şi ce are. Păi, în primul rînd, are ţinută. Se vede că e un vin elegant, de culoare tipică pentru Bordeaux, intensă. Un nas fin dar intens, de fructe roşii, de vanilie şi de piper alb. Gustul este rotund, plăcut, cu o astringenţă bine colorată. Are ceva din dulceaţa de cireşe amare, taninii sînt discreţi, iar post-gustul persistent. E un vin gîndit pentru gustul comun, dar în zona lui superioară. Da, e un Saint Estephe! L-am cumpărat cu 7.99 de la un tîrg de vinuri, acum doi ani. A meritat să-l păstrez, nu s-a făcut de rîs. Am gustat, alături de el, nişte brînzeturi. Franţuzeşti, desigur! Şi s-au potrivit bine.  Producătorii spun că ar merge cu tot felul de cărnuri gătite sau prăjite, cu mezeluri din carne şi cu brînzeturi. deci, nu am fost pe alături!

Castelul Montaurone, un vin pe placul templierilor

Monday, January 14th, 2013

Coteaux d'aixCoteaux d’Aix-en-Provence este cea de-a doua denumire provensală, ca mărime, după Côtes de Provence, grupînd 3500 de hectare de vie, în 49 de comune, majoritatea în departamentul Bouches-du-Rhône. Ei, bine, între comunele astea se numără şi comuna Saint Canat, aproape de Aix en Provence. Ei,şi mai bine, în comuna asta se află domeniul Chateau Montaurone. În secolul al XVIII-lea, aici era o unitate de comandă a cavalerilor templieri. Şi, desigur, şi o podgorie pentru uzul acestor bărbaţi curajoşi care nu glumeau cu vinul. Îl dădeau peste cap!. Din producţia acestui Chateau, din 2008, o sticlă stă pe masa mea. Mică-i lumea! Dacă era din an fără soţ, acelaşi vin se putea numi Château Touloubre, dar, în acest caz, îl puteam cumpăra numai la restaurant. Aşa au oamenii ăştia un fix, fac vinul Touloubre numai în ani impari. “Cuvée  Tradition” se mai numeşte vinul din această sticlă, şi deţine 13 grade alcoolice. Deşi nu are contraetichetă,şi deci, nu ne dă nici un detaliu, m-am interesat şi  compoziţia este, cum îi spune numele,  tradiţională, adică  Grenache, Syrah şi Cabernet Sauvignon. e op culoare roşie, vie, vinul e foarte plăcut şi, pentru că nu este foarte tare, poate fi băut şi vara, în Sudul Franţei,la o terasă, ca alternativă la rose-ul omniprezent. Nasul; e proaspăt, de piele şi magiun. Gustul este suav, de vişină, cu o astringenţă plăcută care se păstrează şi în post-gust, probînd tanini discreţi. Ei, ce să zic, dacă le-a plăcut templierilor, n-are cum să nu ne placă şi nouă!