Archive for the ‘Vigneron independant’ Category

Dragă Mirela și dragă Vincent, ați făcut un vin roșu competent

Friday, September 27th, 2013

Domaine Mireille et VincentDomaine Mireille et Vincent contraetichetaDupă cum se știe (chiar dacă nu se știa pînă acum, de acum se știe!), Côtes du Rhône AOC este o “denumire controlată” de-a lungul Rhonului, de la Vienne (localitate din Franța, nu din Austria!) pînă la Avignon. În acest areal există și AOC-uri specifice, mai restrînse, cu niște caiete de sarcini diferite: côte-rôtie, condrieu, château-grillet, saint-joseph, cornas, saint-péray, crozes-hermitage, hermitage, côtes-du-rhône villages , vinsobres, rasteau, gigondas, beaumes-de-venise, muscat de Beaumes-de-Venise, vacqueyras, châteauneuf-du-pape, lirac și tavel.Toți producătorii din aceste zone produc vin în cadrul AOC-urilor respective (vinuri mai scumpe) și în cadrul AOC-ului amplu, care acoperă valea Rhonului, un vin, de obicei, mai ieftin. Dar nu neapărat mai slab. Am întîlnit cîteva “côtes-du-rhône” de excepție. Pentru că e greu că un producător care face un excelent Chateauneuf du pape, are restul vinului, îmbuteliat cu denumirea  côtes-du-rhône, foarte prost. Vinul acestei postări este produs în zona comunei Valreas, în podgoria familială de 15 hectare numită Domaine Mireille et Vincent, recolta 2009, din struguri cules manual (asta e specificat pe sticlă pentru că acest cules manula nu este o obligație a caietului de sarcini , cum e în alte locuri). Un cupaj de grenache, syrah, cinsault și carignan, la 14 grade. Un vin de un roșu sumbru, cu reflexe de purpură, cu un nas complex, puternic, de fructe negre, cafea, piper. Aș spune că e un nas tipic pentru vinurile din acest AOC. Doar că la prima înghițitură această tipicitate a fost nuanțată: o strucută suavă și putyernică în același timp, cu gust de mure, magiun de prune afumat puțin, ciocolată neagră, piper. După ce s-a deschis de tot, am simțit și o dulceață de vișine amare (da, pare oximoron dar nu e), cu un post gust lung și plăcut susți nut de taninii bine integrați. Foarte interesantă combinațiua de suplețe cu cea de forță pe care o simți la acest vin. Prețul unei stcile , undeva sub 4 euro în supermarché.

 

“Back in business” cu un vin minunat: Chateau de l’Ille, Cuvée Angelique, 2010

Friday, September 20th, 2013

Cuvee AngeliqueNu, nu am abandonat blogul. Atîta doar că m-am moleşit, iar asta e explicabil pentru viaţa din Sud. Am tot amînat revenirea la  blog, a fost vară, a fost cald, motive din astea mai am. Dar sînt din nou aici. Am avut parte de cîteva zeci de vinuri excelente, pentru unele mi-am făcut notiţe, aşa că nu e totul pierdut. Pentru altele nu am notat nimic, dar sper să le mai întîlnesc. Astăzi vă vorbesc despre un vin dintr-o zonă pe care am îndrăgit-o foarte tare, AOC Corbières, în Languedoc. Nu am avut niciodată nici o dezamăgire cu vinurile de acolo. Ba, mai mult, am avut parte de cîteva surprize foarte plăcute. Despre unele vă voi vorbi, mai am notiţele!

Vinul de astăzi l-am cumpărat de la Tîrgul de Vinuri Auchan. E un  Corbières, desigur, de la Chateau de l’Ille, Cuvée Angelique., notat cu aur în selecţia Gilbert & Gaillard. E un cupaj  cu 60% Syrah şi 40% Grenache, un vin fin şi cu un corp foarte bine conturat, în acelaşi timp. Prima senzaţie , primul miros mi s-a părut că ar fi unul de salină, dar poate am fost influenţat de faptul că, am citit, domeniul se află în vecimnătatea unei saline. Apoi nişte fructe roşii, piper, parcă, şi miros de rădăcină. Gustul este complex, şi deşi mă aşteptam la un vin care să se impună din prima cu strucura puternică, am dat de un vin graţios, la prima vedere. Apoi, în persistenţa foarte plăcută se simte şi fineţea taninilor. La următoarele gustări vinul se deschide tot mai mult, spre dulceaţă de fructe sălbatice, cu o amărăciune bine condusă şi, repet, cu un post-gust lung şi plăcut. Tăria alcoolică este de 13,5, deşi vinurile din zonă stau, undeva pe la 14 %.

Bine, vă las, mă bucur că ne-am revăzut!

 

Un vin care conţine cal! Doar în nume

Tuesday, February 26th, 2013

Mas cal demoura 1-1Mas cal demoura  2Din miile de vinuri ale Franţei, nu e firesc să ajungi să bei din acelaşi loc, mic, dacă nu-ţi prppui neapărat asta. Deşi mă bucurasem de un vin de pe terasele Larzac, impresionant, produs de Gerard Bertrand (despre care veţi mai auzi pe aici). Ei, am ajuns la un restaurant cu nişte foarte, foarte buni prieteni, şi am căutat un vin bun, dar care să nu provoace gaură în buzunar. Am ales unul produs la Mas Cal Demoura, Les Cambriolles, 2010. Ne-a fost recomandat de cei de la acest restaurant. Am descoperit că e un vin cu apelatiunea Cotes du Languedoc, de pe Terrasses du Larzac.  Locul are o poveste interesantă. Cînd tot mai mulţi viticultori se retrăgeau din zonă, la începutul anilor 80, un proprietar numit Jean-Pierre Julien şi-a numit domeniul  Cal Demoura, ceea ce în limba occitană înseamnă ‘Unul trebuie să rămînă”. Şi a rămas, a produs vin aşa cum îi ieşea, cu o extraordinară specificitate a pămîntului. Povestea lui a ajuns în cîteva cărţi despre pasiunea pentru vin. Între timp, domeniul a fost preluat de altcineva, care-i continuă linia. Les Cambriolles este un cupaj din patru soiuri: Syrah, Murvedre, arignan, Grenache, e ţint 18 luni în baricuri de stejar franţuzesc si are tăria de 14 %. Mirosul este foarte percutant, puternic dar echilibrat, cu note de lemn, de ciocolatp neagră şi de piele tăbăcită. Gustul e de coacăze, de mure . postgust care mie mi-a adus aminte de magiun, persistent. Avînd în vedere că toată podgoria Cal Demoura produce un total de 40.000 de sticle, cred că am avut noroc alegînd acest vin.

Locul frumos face vinul bun. Întotdeauna!

Monday, February 25th, 2013

BeaulieuBeaulieu2Am deschis acest Chateau de Beaulieu (pentru nefrancofoni, Castelul Locului Frumos sau, cum se spune în judeţul Arad,. Mândruloc!) din 2010, Cuvée du Grand Cèdre, Cotes du Rhone, fără emoţie. În schimb, am primit o emoţie autentică la degustare. Castelul Beaulieu şi domeniile aferente au aparţinut prinţilor de Orange, localitatea apropiată de Chateauneuf du Pape, polul căldurii, pe media de temperatură, din Franţa. După Revoluţia din 1789 (sau Revoluţia Franceză), Castelul a fost confiscat şi vîndut ca bun naţional. Acum e în posesia familiei Merle care face vin acolo.

Cupajele din această podgorie se bazează pe Grenache, Syrah, Murvedre si Carignan. Nu ştiu exact care este compoziţia acestei “Cuvée”, dar vinul e puternic şi delicat în acelaşi timp (14 %alc), cu un nas intens, de fructe şi de lemn dulce. Gustul e rotunjit de nişte tanini echilibraţi, cu un post gust marcat de o foarte plăcută amărăciune. Nu mai ştiu preţul, dar e undeva în jur de 6 euro.

Castelul Montaurone, un vin pe placul templierilor

Monday, January 14th, 2013

Coteaux d'aixCoteaux d’Aix-en-Provence este cea de-a doua denumire provensală, ca mărime, după Côtes de Provence, grupînd 3500 de hectare de vie, în 49 de comune, majoritatea în departamentul Bouches-du-Rhône. Ei, bine, între comunele astea se numără şi comuna Saint Canat, aproape de Aix en Provence. Ei,şi mai bine, în comuna asta se află domeniul Chateau Montaurone. În secolul al XVIII-lea, aici era o unitate de comandă a cavalerilor templieri. Şi, desigur, şi o podgorie pentru uzul acestor bărbaţi curajoşi care nu glumeau cu vinul. Îl dădeau peste cap!. Din producţia acestui Chateau, din 2008, o sticlă stă pe masa mea. Mică-i lumea! Dacă era din an fără soţ, acelaşi vin se putea numi Château Touloubre, dar, în acest caz, îl puteam cumpăra numai la restaurant. Aşa au oamenii ăştia un fix, fac vinul Touloubre numai în ani impari. “Cuvée  Tradition” se mai numeşte vinul din această sticlă, şi deţine 13 grade alcoolice. Deşi nu are contraetichetă,şi deci, nu ne dă nici un detaliu, m-am interesat şi  compoziţia este, cum îi spune numele,  tradiţională, adică  Grenache, Syrah şi Cabernet Sauvignon. e op culoare roşie, vie, vinul e foarte plăcut şi, pentru că nu este foarte tare, poate fi băut şi vara, în Sudul Franţei,la o terasă, ca alternativă la rose-ul omniprezent. Nasul; e proaspăt, de piele şi magiun. Gustul este suav, de vişină, cu o astringenţă plăcută care se păstrează şi în post-gust, probînd tanini discreţi. Ei, ce să zic, dacă le-a plăcut templierilor, n-are cum să nu ne placă şi nouă!

Sfîntul Firmin dă nume unui vin

Thursday, January 10th, 2013

Deux Freres Deux freres2-2Vă mărturisesc, pînă astăzi nu am auzit niciodată de Sfîntul Firmin. Cu ocazia unei vizite de o după amiază în Uzes, am ţinut să iau un vin din partea locului şi am ales o sticlă Domanine Saint Firmin. Ajuns acasă am căutat ce e cu acest Sfînt Firmin şi am aflat că e Sfînt şi în calendarul ortodox, şi în cel catolic şi se sărbătoreşte în aceeaşi zi, 11 octombrie. Numele lui întreg, de episcop, ar fi Firmin de Uzès, căci aici a trăit şi şi-a dus viaţa de slujitor al Bisericii. Vinul cu nume de domeniu cu nume de sfînt, ca să spun tot, este roşu, nefiltrat, de 13,5 %, un cupaj de Grenache şi Syrah din 2010 şi a costat 4,50 euro, la un magazin generalist. Se numeşte Les Deux Frères şi e făcut de Fraţii Blanc, producători şi recoltanţi. E ceva interesant cu vinul ăsta, nu e Vin de Pays, nu este nici AOC, este IGP, adică vin cu Indicaţie Geografică Protejată. IGP Duché d’Uzès e un nume de tranziţie doarece podgoriile din această zonă tocmai trec examenele pentru a deveni AOC în 2013, după ce li s-au dat toate avizele în 2012. dar cum pe eticheta vinului meu scrie 2010, nu avem un AOP, ci doar un IGP. Vinul este foarte plăcut, de un roşu purpuriu, cu nuaţe de violet. nasul e de fructe roşii cu nuanţe de lemn dulce (reglisse). Pentru că e un vin tînăr, care nu trebuie lăsat la învechit (e oprim între 3 şi % ani, după recomandarea producătorilor) se simte o prospeţime foarte prietenoasă, cu un gust de mure şi zmeură, plăcut, aproape gingaş. Un post gust de cireaşă bine coaptă. Mi-au plăcut, pe scurt, cei Doi Fraţi şi, cînd am să mai trec pe aici, poate iau şi vinul lor de top, Revelation, un cupaj de Grenache, Syrah şi Carignan, care la ei la magazin costă 11 euro. Oricum, sînt doi fraţi de treabă

Histoire de famille, un Ventoux din 2009

Friday, December 21st, 2012

IHistoire de famille fataMG_3591IHistoire de famille versoMG_3590      Aş vrea să vă spun că azi vă propun un vin.dar nu vă spun. Nu am cum să vi-l propun pentru că nu se mai găseşte. Adică nu am mai dat de el la magazinul de unde l-am cumpărat.Avusesem o cutie cumpărată după ce am încercat o sticlă, la întîmplare. O sticlă convingătoare la 3 euro şi jumătate!  L-am căutat pe net şi nu l-am găsit. Nu are site, nu prea e prezent pe bloguri. E un vin sec şi în ceea ce priveşte informaţiile. E vorba de un  Ventoux, cu un cupaj de grenache şi syrah (după cum scrie şi pe contra-etichetă). Cît despre etichetă, e aproape urîtă, făcută parcă pe genunchi. Cine ştie ce se ascunde în spatele acestei “istorii de familie”. E un vin ajuns la o foarte plăcută maturitate, moderat, prietenos,  cu tanini uşori. O culoare roşu închis, sîngeriu, cu gust de fructe de pădure şi un post gust cu puţină adiere de ciocolată. Tocmai de aceea a mers bine cu o felie de tort de ciocolată. Un vin de băut seara, pe îndelete, cu prietenii sau doar în familie. Nu face istorie, dar suportă poveşti.

Eu votez cu independenții

Tuesday, December 18th, 2012

În alagerea vinurilor din magazin țin cont de cîteva “chestii’, printre care una de mare încredere. Simbolul “Vigneron independant” pe sticlă, pe cămașa dopului. Asta îmi spune că e vorba de un producător de vin mîndru, ambițios, care nu se joacă. Independența îl obligă  la calitate, obligație care este prevăzută și de organizația independenților . Aveți mai jos eticheta despre care vorbeam, și care, sînt convins, vă va ajuta la alegerea vinului.

VIGENRONS-INDEPENDANTS