Archive for the ‘Uncategorized’ Category

Laurent Ponsot, viticultorul care l-a demascat pe Rudy Kurniawan, cel mai mare falsificator de vinuri rare

Saturday, September 6th, 2014

sticla vin goalăAm citit în Le Figaro de ieri, un interviu   cu viticultorul din Bourgogne care l-a demascat chinezul american Rudy Kurniawan, care a vîndut vinuri contrafăcute în valoare de 20 de milioane de euro! Rezum această poveste pentru că mi-a plăcut rolul hazardului în declanșarea ei.  Laurent Ponsot, propietarul domeniului cu același nume (Domaine Ponsot) produce vinuri celebre în Bourgogne. În 2008, un prieten din New York îl sună și-l întreabă de cînd produce vinul “Clos Saint Denis”, pentru că, la o licitație de vinuri, organizată de un anume John Kapon, sînt scoase niște sticle din 1947, 1949 și 1956. Surpriza e mare pentru că producția acestui vin a a început doar în 1982! Șocat de știre, se pune omul în primul avion spre New York și ajunge  în sala de licitații, direct de la aeroport, la zece minute după începere licitației. La vederea lui Ponsot, Kapon a sistat vînzarea lotului cu pricina. După cîteva zile, invitîndu-i la restaurant pe Kapon și pe proprietarul stcilelor buclucașe, Rudy Kurniwan, Ponsot îl întreabă de unde le are. iar chinezo-indonezianul rezident în California, susține că nu-și mai amintește. E greu să-ți amintești de unde ai cumpărat vinuri care nu există. O singură sticlă din lot fusese vîndută deja cu 40 000 de dolari! Francezul începe să-l bănuiască pe “proprietar” că a făcut el însuși falsurile. Pînă la urmă a intrat și FBI-ul pe fir și la o percheziție s-a descoperit în bucătăria lui Rudy Kurniawan  un adevărat laborator unde se executau falsurile. Foarte reușite, recunoaște Ponsot, mai ales pentru cineva care nu cunoaște foarte bine vinurile dar are bani și-și permite să cumpere rarități. Viticultorul devenit detectiv de vinuri false a reușit să adune elemente de anchetă care au servit, mai tîrziu, autoritățile americane. Grav e că, în opinia lui Ponsot, 80% din vinurile faimoase, cu date de dinainte de 1980, care sînt în circulație, ar fi false.

Din această întîmplare se va ivi o carte scrisă de Laurent Ponsot și, se pare, un film făcut la Hollywood, despre Rudy Kurniwan. Abia le aștept pe amîndouă.

Şi în lumea vinului se practică şmecheria de tip Adibas şi Mike

Monday, May 5th, 2014

Am luat o semi plasă. Nu mare. Ştiam bine Domaine de la Vivonne, am trecut de cîteva ori pe lîngă, în drum spre fermecătorul sat medieval Castellet. Văzusem în magazine vinul cu apelaţie de Bandol produs de acest domeniu, într-o treaptă de preţuri destul de semnificative (cel mai ieftin a fost la 19 euro sticla). Vinurile de Bandol sînt mai scumpe din cauza unui caiet de sarcini foarte dur care trebuie respectat. enumăr cîteva: culesul strugurilor trebuie făcut manual, învechirea se face minimum 18 luni în butoiae, iar 50% din cepage trebuie să fie din soiul de struguri Mourvedre. Poţi produce şi altfel, ar atunci trebuie să te încadrezi în AOC-ul mai larg, Cotes de Provence. Dacă nici rigorile astea nu le produci, poţi face pur şi simplu Vin de Pays.

Văd azi în Auchan o sticlă Les Hauts de la Vivonne, AOC Bandol, din 2009. Cu doar 5 euro 95! Pleaşcă! Ia să iau eu o sticlă. mă uit, Mis en bouteille la Castellet. Clar, au găsit un vin mai ieftin de la Domeniul Vivonne. Ajung acasă, desfac sticla, o las să se aerisească şi, între timp, caut pe internet vinul cu pricina pe site-ul Domaine de la Vivonne. Şi nu dau de el.

Pentru că acest vin este un fel de Adibas. Este un vin produs de un negociant din Castellet care a pus pe sticlă elemente gata să confuzeze consumatorul. Nu spun că nu e Bandol (nu ar îndrăzni nimeni să vină cu o astfel de contrafacere, mai ales într-un magazin cu nume), nu spun că nu e din 2009. Dar nu e de la Domaine de la Vivonne.

Cred că ieşirea bruscă în magazine cu un astfel de preţ s-a bazat şi pe faptul că vinul, din cîte mi-am dat seama gustîndu-l, e în vîrful maxim al maturităţii. În următorii ani îşi va pierde din calităţi. dar pînă atunci, pentru că l-am deschis astăzi, totuşi, să ne bucurăm de rodul ppămîntului!

Un festival roz

Monday, May 5th, 2014

Festival International du vin rosé (Sanary, Var) les 8, 9, 10 et 11 Mai 2014

Preţul vinului influenţează gustul!

Thursday, May 23rd, 2013

vinÎn 2001, în cadrul unui experiment , Frédéric Brochet a  realizat două experienţe la  Universitatea din Bordeaux. În cadrul primei experienţe, a oferit spre degustare unui număr de 54 de studenţi în oenologie, un vin alb şi unul roşu. Studenţii au descris vinurile cu toate cunoştinţele pe care le aveau. Vinul roşu cu ample detalii de gust, de miros, despre prezenţa taninilor etc. Atîta doar că ambele vinuri erau, de fapt, vinuri albe. Cel roşu fusese colorat cu un colorant care nu a modificat gustul. A doua experienţă a constat în degustarea propusă unor cunoscători. o degustare cu o sticlă de vin ieftin şi una de vin scump. În ambele sticle, însă, era pus vinul cel ieftin. Descrierile celor “două” vinuri au fost foarte deosebite. Cel din sticla scumpă şi-a arătat nişte calităţi extraordinare, în vreme ce vinul ieftin a fost descris ca plat şi neatrăgător.

Într-o altă experienţă, făcută la California Institute of Technology, Antonio Rangel şi colaboratorii săi au cerut unui grup de 21 de persoane  să deguste vinul din cinci sticle de cabernet-sauvignon. Sigura informaţie care a fost comunicată degustătorilor a fost preţul sticlei. Un vin li s-a prezentat de două ori, o dată cu preţul real, altă dată cu preţ schimbat. Un vin de 90 de dolari a fost prezentat ca unul de 10 dolari, în vreme ce un vin de 5 dolari a fost comunicat ca un vin de 45 de dolari. Degustătorii au fost monitorizaţi în timpul degustării şi s-a observat că, atunci cînd preţul comunicat era mai mare, plăcerea înregistrată era mai mare. Puşi să dea note, participanţii la experienţă au notat mult mai bine vinurile al căror preţ comunicat era mare.

Experienţele de mai sus demonstrează, de fapt,  rolul marketingului în aprecierea unui produs. Pentru lumea vinului devine clar că degustările în orb sînt cele mai cinstite. Asta nu înseamnă că vinurile proaste pot trece drept bune dacă au preţ mare, totuşi!

Vinul din sticla-trandafir

Wednesday, April 24th, 2013

Cote des roses 1Cote des roses  2-1Sigur, cea mai cunoscută e Coasta de Azur. dar mai există, de pildă, Coasta Albastră, Côte Bleue, cu micuţa staţiune Carry le Rouet, oraşul lui Fernandel. Dar mai există o Coastă a Franţei, şi mai puţin cunoscută, Coasta Trandafirilor (Côte des Roses) care se întinde între Saint-Pierre-la-Mer şi Gruissan , trecînd prin Narbonne-Plage, pe malul Mediteranei ce urcă spre Spania. Aici, la cîţiva kilometri de Narbonne Plage se află punctul de comandă, ca să zic aşa, a lui Gerard Bertrand, despre care am scris aici. Vinul acestei postări se numeşte cote des Roses, e făcut de acelaşi Gerard Bertrand şi e vîndut într-o sticlă cu formă de trandafir. Deşi nu mă dau în vînt după sticle care ies din normal, în materie de vinuri, trebuie să recunosc ingeniozitatea acestei forme. Eu am gustat varianta roşie, deşi mai există în alb şi rose, alte culori, alţi trandafiri! Vinul despre care vă vorbesc este un cupaj de Syrah,  Grenache  şi Mourvèdre, are 14 grade, deşi nu le arată. E de un roşu intens (chiar ca un trandafir roşu!), cu un nas de fructe roşii (căpşuni, mai ales), cu un gust la care se adaugă prospeţimea zmeurei, cu o structură rotundă, plăcută. Un vin tineresc şi tînăr (din 2911) care se încadrează în conceptul amplu a lui Gerard Bertrand, Arta de a trăi Mediteraneean. Îmi place că acest vin se poate folosi chiar şi pe post de floare, dacă mergi în vizită la persoana iubită! Doi într-unul, fără a mai socoti şi dragostea!

Un vin parcă de comandă, “cusut la mînă”, de ziua mea

Saturday, April 13th, 2013

Cousou mainCousou main, contra etichetăAm mari restanţe pe blogul ăsta, o ştiu, am cam slăbit ritmul. Dar dacă vă spun că scriu la un roman între timp, sper să mă scuzaţi pentru pauzele lungi dintre postări. Asta nu înseamnă că nu am desfăcut vinuri, că nu am fotografiat sticlele şi că nu mi-am notat impresiile. În seara asta, scriu cu entuziasm despre un vin total necunoscut mie, pe care l-am ales să-mi sărbătoresc ziua. Aveam de gînd să deschid ceva cunoscut, prestigios, “sigur” şi scump. Am trecut printr-un supermagazin şi am văzut la raionul de vinuri unul total necunoscut, cum ziceam, deci, nesigur şi, mai ales, ieftin: 3,95 euro. Şi l-am luat!  Sigur că trebuie să vă spun de ce l-am ales. În primul rînd, pentru nume. Vinul se cheamă “Cousou main”, ceea ce înseamnă “cusut cu mîna” sau “cusut la mînă”. Cînd dai numele ăsta unuivin, înseamnă că vrei să spui ceva. În al doilea rînd, e vorba de un vin din Corbieres (zonă pe care am vizitat-o recent şi despre care voi scrie pentru numărul din luna mai al revistei vinul.ro ). În al treilea rînd, vinul este semnat pe etichetă, iar asta denotă că producătorului nu-i este ruşine de ce a scos pe piaţă. Şi e un vin destul de vechi, din 2005.  Preţul nu a fost, de data asta, un factor important. Totuşi, azi e ziua mea!

Vinul provine de pe domeniul Saint Michel les Clauses, din zona Corbieres, este un cupaj din Carignan, Grenache Negru, Syrah, are 13 grade. Producătorul se numeşte Michel Raynaud, e un vinificator relativ tînăr care a preluat via de la familia sa, în posesia căreia se află de cinci generaţii. Am mai scris despre un vin de-al lui aici. Vinul de acum este, după toate semnele, în vîrful maxim al evoluţiei sale. E un vin matur, fără excese (de miros sau de gust) dar, în acelaşi timp înţelept şi profund, cu o structură clară, puternică. Gustul  întortocheat se limpezeşte în postgustul lung şi plăcut. Culoarea lui adăposteşte, deja, un reflex cărămiziu, semn al vîrfului de viaţă. În plus, e un vin nefiltrat. Aşadar, chiar e un vin “cusut cu mîna” ca o haină de gală!

Cît vin se consumă în lume

Wednesday, April 3rd, 2013

vin-verre-alcoolDacă vreţi să aflaţi “live” cît vin se consumă în lume, faceţi click aici. Dacă desfaceţi o sticlă, contorul se învîrte şi pentru Dvs.

Artă din dopuri de vin

Friday, March 29th, 2013

Se numeşte Conrad Engelhartd, este un fost chimist care s-a apucat de artă. Lucrează cu dopuri, după cum se vede. Dopuri de vin de diverse culori şi nuanţe. Ceea ce vă prezint eu nu  e singura lui lucrare. Dacă vreţi să cumpăraţi, îl găsiţi pe artist  aici

artădindopuri

Harta metroului parizian pentru vinurile din Franţa

Tuesday, March 26th, 2013

O idee excelentă pe care am găsit-o aici. Un plan d eorientare printre denumirile vinurilor din Franţa, întrebuinţînd sistemul de semnalizare a metroului din capitala Franţei. Faceţi click pe imagine pentru o rezolutie mai bună.

metrovin

 

Un vin care conţine cal! Doar în nume

Tuesday, February 26th, 2013

Mas cal demoura 1-1Mas cal demoura  2Din miile de vinuri ale Franţei, nu e firesc să ajungi să bei din acelaşi loc, mic, dacă nu-ţi prppui neapărat asta. Deşi mă bucurasem de un vin de pe terasele Larzac, impresionant, produs de Gerard Bertrand (despre care veţi mai auzi pe aici). Ei, am ajuns la un restaurant cu nişte foarte, foarte buni prieteni, şi am căutat un vin bun, dar care să nu provoace gaură în buzunar. Am ales unul produs la Mas Cal Demoura, Les Cambriolles, 2010. Ne-a fost recomandat de cei de la acest restaurant. Am descoperit că e un vin cu apelatiunea Cotes du Languedoc, de pe Terrasses du Larzac.  Locul are o poveste interesantă. Cînd tot mai mulţi viticultori se retrăgeau din zonă, la începutul anilor 80, un proprietar numit Jean-Pierre Julien şi-a numit domeniul  Cal Demoura, ceea ce în limba occitană înseamnă ‘Unul trebuie să rămînă”. Şi a rămas, a produs vin aşa cum îi ieşea, cu o extraordinară specificitate a pămîntului. Povestea lui a ajuns în cîteva cărţi despre pasiunea pentru vin. Între timp, domeniul a fost preluat de altcineva, care-i continuă linia. Les Cambriolles este un cupaj din patru soiuri: Syrah, Murvedre, arignan, Grenache, e ţint 18 luni în baricuri de stejar franţuzesc si are tăria de 14 %. Mirosul este foarte percutant, puternic dar echilibrat, cu note de lemn, de ciocolatp neagră şi de piele tăbăcită. Gustul e de coacăze, de mure . postgust care mie mi-a adus aminte de magiun, persistent. Avînd în vedere că toată podgoria Cal Demoura produce un total de 40.000 de sticle, cred că am avut noroc alegînd acest vin.