Archive for the ‘Sticle goale comparăm’ Category

Saint-Emilion, La Fleur Anne, 2009

Sunday, December 30th, 2012

photo 1photo 2Nu e Grand Cru (nici Premier, nici Deuxieme), nu e nici măcar Chateau, Clos, sau Domaine, dar e Saint-Emilion, AOC, medaliat la Bruxelles, în 2011, cu aur. Este produs şi îmbuteliat de “Uniunea Producătorilor din Saint-Emilion”, deci e vin de cooperativă.  Cunoşteam produsul dintr-o altă ocazie, aşa că am deschis sticla fără emoţie pentru invitaţii mei. Nici nu am mai avut timp să-=i fac o fotografie, aşa că vă ofer sticla goală în imagie. E un vin foarte bun la raportul calitate/preţ (a costat în jur de 9 euro). Culoarea este tipică, “bordo”, intensă, de cireaşă coaptă bine. Şi mirosul, primul miros, e de cireşe sălbatice şi de lemn de stejar proaspăt tăiat. Gustul e foarte catifelat, sec şi amplu, în acelaşi timp. E un vin ca un domn elegant care a venit la petrecere la timp, îmbrăcat perfect şi făcînd o impresie bună tuturor invitaţilor. Nesocotind recomandarea producătorilor (care-l văd alături de carne albă, de grătar şi de brînzeturi), eu am asortat vinul cu nişte mise-en-bouche cu zacuscă şi salam de Nădlac uscat şi puţin picant. A mers de mineune. Dar de unde să ştie cei din Saint-Emilion de zacusca făcută de cumnată-mea şi de salamul de Nădlac produs la Curtici?1

Saint-Emilion Grand Cru, Chateau Les Baziliques, 2009

Saturday, December 22nd, 2012


Chateau Les Baziliques
Chateau les baziliques, contraetichetă3605Pentru că numai mîine nu-i poimîine, zic să deschid şi eu un vin cu ştaif, un nume, nu vinuri necunoscute, că lumea te judecă şi după ce ai pe masă. Am decis să fie un Saint Emilion Grand Cru, din 2009. Nu am luat ceva foarte-foarte scump, ci, din contră, un Grand Cru la un preţ care sfidează: 7,99 euro sticla. L-am deschis cu patru ore înainte de a ne apuca de el. S-a deschis bine, a respirat destul încît să ne arate ce are în bocceluţa proprietăţilor dobîndite şi moştenite. E un vin tipic pentru Bordeaux, de culoare rubinie, cu miros de frunziş ud în pădure veche. Un gust suplu şi rafinat (cum zice pe contra-etichetă). I-am pus alăturea nişte brînzeturi şi sticla parcă s-a topit. Impresia finală este mai bună decît cea iniţială. parcă, la început, mi s-a părut cam banal, corect dar fără să strălucească. la al doilea pahar, strălucirea a venit pe neaşteptate. Am respectat şi indicaţia de temperatură, sticla avea 18 grade la deschidere, iar asta poate că i-a dat vinului încredere..

 

Vin cu plăcere!

Tuesday, December 18th, 2012

E celebră vorba Generalului de Gaulle cum că “e greu să faci democrație într-o țară care are peste 350 de feluri de brînză”. Eu aș spune că, aceste sute de feluri de brînză, dacă mai adaugi cîteva jdemii de producători de vin, e și mai complicat! E greu, dacă nu chiar imposibil, să bei din toate vinurile Franței. Dar merită să-ncerci! Eu voi încerca, pe acest blog, să vă vorbesc despre cîteva vinuri din Franța (la care ajung), în special despre cele din Sud, care-mi sînt mai aproape (și ca localizare, și ca fel de a fi). Nu sînt un specialist, sînt un amator curios care vrea să devină un consumator avizat. Nu voi vorbi despre marile vinuri sacre și scumpe, ci despre cele la îndemîna oricui, într-o plajă de prețuri corecte.

Vă aștept, așadar, să vorbim despre vinurile franțuzești, poate chiar și despre brînzeturi, cînd va fi cazul. Luați loc, pînă se decantează primul vin!