Archive for the ‘Recoltant’ Category

Dragă Mirela și dragă Vincent, ați făcut un vin roșu competent

Friday, September 27th, 2013

Domaine Mireille et VincentDomaine Mireille et Vincent contraetichetaDupă cum se știe (chiar dacă nu se știa pînă acum, de acum se știe!), Côtes du Rhône AOC este o “denumire controlată” de-a lungul Rhonului, de la Vienne (localitate din Franța, nu din Austria!) pînă la Avignon. În acest areal există și AOC-uri specifice, mai restrînse, cu niște caiete de sarcini diferite: côte-rôtie, condrieu, château-grillet, saint-joseph, cornas, saint-péray, crozes-hermitage, hermitage, côtes-du-rhône villages , vinsobres, rasteau, gigondas, beaumes-de-venise, muscat de Beaumes-de-Venise, vacqueyras, châteauneuf-du-pape, lirac și tavel.Toți producătorii din aceste zone produc vin în cadrul AOC-urilor respective (vinuri mai scumpe) și în cadrul AOC-ului amplu, care acoperă valea Rhonului, un vin, de obicei, mai ieftin. Dar nu neapărat mai slab. Am întîlnit cîteva “côtes-du-rhône” de excepție. Pentru că e greu că un producător care face un excelent Chateauneuf du pape, are restul vinului, îmbuteliat cu denumirea  côtes-du-rhône, foarte prost. Vinul acestei postări este produs în zona comunei Valreas, în podgoria familială de 15 hectare numită Domaine Mireille et Vincent, recolta 2009, din struguri cules manual (asta e specificat pe sticlă pentru că acest cules manula nu este o obligație a caietului de sarcini , cum e în alte locuri). Un cupaj de grenache, syrah, cinsault și carignan, la 14 grade. Un vin de un roșu sumbru, cu reflexe de purpură, cu un nas complex, puternic, de fructe negre, cafea, piper. Aș spune că e un nas tipic pentru vinurile din acest AOC. Doar că la prima înghițitură această tipicitate a fost nuanțată: o strucută suavă și putyernică în același timp, cu gust de mure, magiun de prune afumat puțin, ciocolată neagră, piper. După ce s-a deschis de tot, am simțit și o dulceață de vișine amare (da, pare oximoron dar nu e), cu un post gust lung și plăcut susți nut de taninii bine integrați. Foarte interesantă combinațiua de suplețe cu cea de forță pe care o simți la acest vin. Prețul unei stcile , undeva sub 4 euro în supermarché.

 

“Back in business” cu un vin minunat: Chateau de l’Ille, Cuvée Angelique, 2010

Friday, September 20th, 2013

Cuvee AngeliqueNu, nu am abandonat blogul. Atîta doar că m-am moleşit, iar asta e explicabil pentru viaţa din Sud. Am tot amînat revenirea la  blog, a fost vară, a fost cald, motive din astea mai am. Dar sînt din nou aici. Am avut parte de cîteva zeci de vinuri excelente, pentru unele mi-am făcut notiţe, aşa că nu e totul pierdut. Pentru altele nu am notat nimic, dar sper să le mai întîlnesc. Astăzi vă vorbesc despre un vin dintr-o zonă pe care am îndrăgit-o foarte tare, AOC Corbières, în Languedoc. Nu am avut niciodată nici o dezamăgire cu vinurile de acolo. Ba, mai mult, am avut parte de cîteva surprize foarte plăcute. Despre unele vă voi vorbi, mai am notiţele!

Vinul de astăzi l-am cumpărat de la Tîrgul de Vinuri Auchan. E un  Corbières, desigur, de la Chateau de l’Ille, Cuvée Angelique., notat cu aur în selecţia Gilbert & Gaillard. E un cupaj  cu 60% Syrah şi 40% Grenache, un vin fin şi cu un corp foarte bine conturat, în acelaşi timp. Prima senzaţie , primul miros mi s-a părut că ar fi unul de salină, dar poate am fost influenţat de faptul că, am citit, domeniul se află în vecimnătatea unei saline. Apoi nişte fructe roşii, piper, parcă, şi miros de rădăcină. Gustul este complex, şi deşi mă aşteptam la un vin care să se impună din prima cu strucura puternică, am dat de un vin graţios, la prima vedere. Apoi, în persistenţa foarte plăcută se simte şi fineţea taninilor. La următoarele gustări vinul se deschide tot mai mult, spre dulceaţă de fructe sălbatice, cu o amărăciune bine condusă şi, repet, cu un post-gust lung şi plăcut. Tăria alcoolică este de 13,5, deşi vinurile din zonă stau, undeva pe la 14 %.

Bine, vă las, mă bucur că ne-am revăzut!

 

Excelenţa care întăreşte regula: Saint -Maur, Cru classé, 2006

Wednesday, June 26th, 2013
Chateau Saint Maur

Chateau Saint Maur

Acum cîteva zeci de ani, un grup de viticultori din Provence a cerut să se instituie şi la ei noţiunea de Cru Classé , după modelul din Bordeaux. În urma unor expertize, în iulie 1955, printr-o decizie ministerială, 23 de exploataţii viticole (din 300) au obţinut dreptul de Cru Classé. În prezent doar 18 domenii se mai bucură de acest privilegiu, 14 dintre ele fiind organizate într-un fel de club. Mai multe detalii găsiţi aici. Vinul despre care vă vorbesc astăzi este unul din aceste Crus Classés: L’excellence de Château Saint-Maur 2006, rouge. Bineînţeles că rouge, deşi erau şi roséuri la magazin. Înainte de toate, să vă spun preţul incredibil: 8,99 euro. Château Saint-Maur este situat în zona Saint-Tropez, în comuna Cogolin.

Un vin vechi de şapte ani, care încă nu şi-a atins apogeul, ar mai merge păstrat. Trebuie subliniat că în Provence rosé-ul e de bază, dar ca să poţi rămîne Cru Classé, trebuie să ai toate cele trei culori. Cum vinul roşu este redus ca producţie, e normal ca viticultorul să-l lucreze mai atent, să facă din el un fel de insignă. Am mai avut experienţa unui astfel de vin, am scris despre el pentru numărul din iunie al revistei Vinul.ro.

Revin la vinul de acum: un cupaj de 60% Syrah cu  40% Grenache, cu o tărie alcoolică de 13 grade, ţinut un an în baric. Un nas complex, dominat de fructe roşii şi de pămînt reavăn, un gust amintind şi el fructele, cu o notă de boabe de cafea, de agrişe bine coapte, cu un post gust în care se simt taninii. Deşi are aprpapăe şapte ani, e încă un vin tînăr în comportamentul gustativ. E un vin care nu se laudă atunci cînd foloseşte , în nume, cuvîntul Excellence. Îl merită!

Un vin parcă de comandă, “cusut la mînă”, de ziua mea

Saturday, April 13th, 2013

Cousou mainCousou main, contra etichetăAm mari restanţe pe blogul ăsta, o ştiu, am cam slăbit ritmul. Dar dacă vă spun că scriu la un roman între timp, sper să mă scuzaţi pentru pauzele lungi dintre postări. Asta nu înseamnă că nu am desfăcut vinuri, că nu am fotografiat sticlele şi că nu mi-am notat impresiile. În seara asta, scriu cu entuziasm despre un vin total necunoscut mie, pe care l-am ales să-mi sărbătoresc ziua. Aveam de gînd să deschid ceva cunoscut, prestigios, “sigur” şi scump. Am trecut printr-un supermagazin şi am văzut la raionul de vinuri unul total necunoscut, cum ziceam, deci, nesigur şi, mai ales, ieftin: 3,95 euro. Şi l-am luat!  Sigur că trebuie să vă spun de ce l-am ales. În primul rînd, pentru nume. Vinul se cheamă “Cousou main”, ceea ce înseamnă “cusut cu mîna” sau “cusut la mînă”. Cînd dai numele ăsta unuivin, înseamnă că vrei să spui ceva. În al doilea rînd, e vorba de un vin din Corbieres (zonă pe care am vizitat-o recent şi despre care voi scrie pentru numărul din luna mai al revistei vinul.ro ). În al treilea rînd, vinul este semnat pe etichetă, iar asta denotă că producătorului nu-i este ruşine de ce a scos pe piaţă. Şi e un vin destul de vechi, din 2005.  Preţul nu a fost, de data asta, un factor important. Totuşi, azi e ziua mea!

Vinul provine de pe domeniul Saint Michel les Clauses, din zona Corbieres, este un cupaj din Carignan, Grenache Negru, Syrah, are 13 grade. Producătorul se numeşte Michel Raynaud, e un vinificator relativ tînăr care a preluat via de la familia sa, în posesia căreia se află de cinci generaţii. Am mai scris despre un vin de-al lui aici. Vinul de acum este, după toate semnele, în vîrful maxim al evoluţiei sale. E un vin matur, fără excese (de miros sau de gust) dar, în acelaşi timp înţelept şi profund, cu o structură clară, puternică. Gustul  întortocheat se limpezeşte în postgustul lung şi plăcut. Culoarea lui adăposteşte, deja, un reflex cărămiziu, semn al vîrfului de viaţă. În plus, e un vin nefiltrat. Aşadar, chiar e un vin “cusut cu mîna” ca o haină de gală!

Poetul are un vin de ţară. Ţara Cathară

Thursday, March 28th, 2013

Cuvee du Poetecontra cuvee du poete2Am avut parte de o foarte plăcută surpriză cu acest vin. Sincer, l-am cumpărat mai mult de amuzament, pentru că se sub intitulează Cuvée du Poète Renaissance. Cuvîntul Poet mi-a gîdilat orgoliul şi l-am luat din raft. Într-o ţară cu sute de AOP-uri şi Grand Cru-uri, să cumperi un vin catalogat Vin de Pays, înseamnă ori să te pricepi şi să ştii că e bun, ori să nu te pricepi şi să crezi că e bun. E drept, avea pe sticlă şi menţiunea că a cîştigat un concurs, medalie de aur. un concurs local, Marile Vinuri din Languedoc Rousillon. Abia după ce am căuta detalii despre el mi-am dat seama că acest Domaine de Fontenelles din 2008 are de spus ceva. Podgoria de origine se află în zona Corbieres, în ţara Cathară, la 20 de minute de Carcassonne. Pe lîngă cele cinci vinuri AOP Corbieres (patru rosii, unul rose), prprietarul viei, Thierry Tastu, produce şi acest IGP. E un cupaj  de Syrah 30%, Merlot 35%, Grenache 25% şi Vieux Carignan 10%. Rezultatul este un vin de culoare grena, intensă, cu un buchet de fructe roşii şi mirodenii (piper), cu un gust rotund, echilibrat, în care taninii evoluează “responsabil’ Post-gustul este lung şi proaspăt. Un vin în care nu se simt cele 14% de tărie alcoolică. M-aş bucura ca şi România să producă vinuri de regiune la această calitate! (Mi-am pus şi eu o dorinţâ, nu am dat cu parul!)

 

Vinul de Languedoc nu e rău deloc, deloc!

Tuesday, March 26th, 2013

pic saint loup1 pic saint loupPic Saint-Loup este un vîrf la vreo 20 de kilometri spre sud de Montpellier, o comună şi o zonă viticolă (AOC Pic St Loup) subsumată zonei Coteaux du Languedoc. Podgoria Tour du Roc este aflată în Nordul acestui mic AOC (a nu se cofunda cu Chateau Tour du Roc din Paulliac!).Vinul despre care v ă voprbesc, din 2010, este un cupaj de Syrah, 80% şi Grenache noir, restul. Deşi are doar 13 grade tărie alcoolică, este un vin puternic, bine structurat, cu o culoare purpurie. Un buchet amplu, de fructe roşii, dar şi cu  reflexe de vanilie, cu tanini care se simt, dar nu deranjează, dimpotrivă, completează ideea de vin echilibrat. Cum producătorii recomandă s se păstreze între 3 şi cinci  ani, înseamnă că eu l-am prins la începutul maturizării. Îmi dau seama cum trebuie să fi fost dacă mai aveam răbdare vreo cinci ani!

Un vin care conţine cal! Doar în nume

Tuesday, February 26th, 2013

Mas cal demoura 1-1Mas cal demoura  2Din miile de vinuri ale Franţei, nu e firesc să ajungi să bei din acelaşi loc, mic, dacă nu-ţi prppui neapărat asta. Deşi mă bucurasem de un vin de pe terasele Larzac, impresionant, produs de Gerard Bertrand (despre care veţi mai auzi pe aici). Ei, am ajuns la un restaurant cu nişte foarte, foarte buni prieteni, şi am căutat un vin bun, dar care să nu provoace gaură în buzunar. Am ales unul produs la Mas Cal Demoura, Les Cambriolles, 2010. Ne-a fost recomandat de cei de la acest restaurant. Am descoperit că e un vin cu apelatiunea Cotes du Languedoc, de pe Terrasses du Larzac.  Locul are o poveste interesantă. Cînd tot mai mulţi viticultori se retrăgeau din zonă, la începutul anilor 80, un proprietar numit Jean-Pierre Julien şi-a numit domeniul  Cal Demoura, ceea ce în limba occitană înseamnă ‘Unul trebuie să rămînă”. Şi a rămas, a produs vin aşa cum îi ieşea, cu o extraordinară specificitate a pămîntului. Povestea lui a ajuns în cîteva cărţi despre pasiunea pentru vin. Între timp, domeniul a fost preluat de altcineva, care-i continuă linia. Les Cambriolles este un cupaj din patru soiuri: Syrah, Murvedre, arignan, Grenache, e ţint 18 luni în baricuri de stejar franţuzesc si are tăria de 14 %. Mirosul este foarte percutant, puternic dar echilibrat, cu note de lemn, de ciocolatp neagră şi de piele tăbăcită. Gustul e de coacăze, de mure . postgust care mie mi-a adus aminte de magiun, persistent. Avînd în vedere că toată podgoria Cal Demoura produce un total de 40.000 de sticle, cred că am avut noroc alegînd acest vin.

Château De Collongue Luberon 2009, o sticlă pe care-mi pare rău că am deschis-o!

Thursday, February 21st, 2013

Luberon 1-1Luberon 2(un pic de istorie: Cadenet, locul de unde se trage (direct în sticle) vinul despre care voi vorbi azi, este o localitate care, în Evul Mediu, avea o comunitate evreiască împortantă, după cum spune un document din 1283. Conform acestui document, evreii din Cadenet, împreună cu cei din Aix-en-Provence, Saint-Maximin, Lambesc, Pertuis, Istres, Trets  şi Lanson, aveau dreptul la sinagogă şi la cimitir, dar pentru asta trebuie să plătească o taxă anuală de doi funţi de piper, adică aproximativ un kilogram, arhiepiscopului de Aix! De aici o fi venind şi expresia “preţ piperat?”) Bun, am deschis un vin de Luberon (AOC)şi cum ziceam, îmi pare rău că am deschis-o. pentru că e o banală zi de joi, iar vinul ar fi meritat să aştept o sărbătoare! Trebuia să-mi dau seama că medalia de aur pe care a luat-o la Paris, în 2011, nu s-a acordat pe ochi frumoşi.De fapt, frumos se arată ochiului acest vin roşu, dar un roşu nu foarte sumbru, dar nici deschis. Cupajul AOC-ului este bazat pe Grenache Negru şi Syrah (60 % , din care minuimum 1o la sută Syrah), la care se adaugă Cinsault, Mourvedre şi Carignan. Deşi are 14,5 % alc., vinul e suplu şi pare uşor, cu un nas mineral, de pietre ude, cu un uşor iz de piele tăbăcită şi cireaşă neagră. Gustul este şi el suplu, plăcut, curtenitor, cu taninii bine ascunşi şi un postgust de gem de vişine amare.

Château du Calvaire își contrazice numele

Tuesday, February 19th, 2013

Chateau du calvaire(1)Chateau du calvaire2(1)Am lipsit cîteva zile de pe blog, dar asta nu înseamnă că nu am avut parte de vinuri deosebite. Mă grăbesc să recuperez. Vă prezint un Saint-Émilion Grand Cru din 2008, intitulat Château du Calvaire, adică, pentru cei mai puțin francofoni, Castelul Calvarului. Ei, nu știu de ce se numește podgoria așa, pot să vă săun, dimpotrivă, că vinul nu a fost nicidecum un calvar, ci o plăcere. Asta o dovedește și faptul că vinul din 2008 a fost premiat cu aur la Concursul de la Bordeaux. Deci nu este chiar de ici, de colo. Culoarea este tipică pentru vinurile de Bordeaux, roșu întunecat, dens, nasul e de fructe negre de pădure (mure strivită), de piele tăbăcită și parcă și tabac, dacă nu m-a înșelat mirosul. Oricum l-am deschis cu 8ore înainte de a-l bea, ceea ce a dus la o “deschidere’ olfactivă foarte bună. Gustul este catifelat, plăcut, cu tanini bine echilibrați, cu un post gust de cireașă neagră amară și ciocolată. Un vin foarte plăcut, băut cu persoane foarte plăcute. În cazul meu, cel puțin! De costat a costat 9 euro și ceva, dar și-a meritat toți banii.

Domanine de La Maurelle, un Gigondas ce te lasă fără glas

Monday, February 11th, 2013

Gigondas 1Gigondas 2Cine se aseamănă se adună, desigur, aşa că nu ne miră faptul că iar ne adunăm cu Viticultorii de Caracter (LesVignerons de Caractere), de data asta cu un vin din Gigondas, de pe Domeniile Maurellei, din 2010. E o vie care din 1753 aparţine aceleiaşi familii. La noi e   rar aşa ceva, că a trecut colectivizarea ca un tăvălug şi a ras toate proprietăţile. iar cum s-au dat înapoi destul de strîmb… viile au fost năpăstuite, abia de le mai scot fondurile europene la lumină. hai să ne întoarcem la vin, că nu facem politică. Bun, vinul care poartă numele Gigondas se face, majoritar, din Grenache, în amestec cu Syrah şi Murvedre. Carignanu=ul, prezent în alte zone învecinate, nu e admis în cupajele de aici. ca semn exterior al seriozităţii voi pomeni , din nou, sticla embosată. (Domnul Cosmin Tudoran ştie de ce! ). Vinul e de un roşu convingător, ca să zic aşa, sîngeriu şi dens. E un vin puternic, 14,5 % alc, foarte prietenos şi cuceritor. Un nas intens de fructe, de cireaşă neagră, cu o notă de mentă sălbatică şi de lemn dulce. Gustul e puternic, dar cu tanini destul de catifelaţi, contrastînd cu forţa vinului, se simte pe lîngâ cireaşa neagră şi un magiun afumat şi chiar o ciocolată intens neagră. Postgustul are o mică amărăciune foarte plăcută. Al dpilea pahar, cînd vinul s-a mai deschis, e şi mai plăcut!  Un vin de caracter, pe are-l voi ţine mite, poate ne mai întîlnim!