Archive for May, 2013

De la India la VINdia

Tuesday, May 28th, 2013

vin indianAm văzut un reportaj despre francezii stabiliți, cu afaceri, în India. Vreo zece mii. Printre aceștia, o doamnă din Bordeaux care făcea vin în podgoria nou plantată a unui indian. Din declarațiile lui reieșea că indienii au descoperit vinul. Și au trecut, în cinci ani, de la jumătate de linguriță, la o lingură plină, pe cap de locuitor. Asta se întîmpă la aproape un miliard de capete de locuitor. Așadar, creșterea e uriașă. Și nu s-a oprit. India va deveni, după China, noua piață mare pentru desfacerea vinului. Sigur, după cum se spunea și în cursul reportajului, vinul pentru noua piață va trebui să țină cont de bucătăria indiană, să reușească să se adapteze la condimentele de acolo. Evident, vinul la care se recomandă vită nu va avea ce căuta în India!:)

Preţul vinului influenţează gustul!

Thursday, May 23rd, 2013

vinÎn 2001, în cadrul unui experiment , Frédéric Brochet a  realizat două experienţe la  Universitatea din Bordeaux. În cadrul primei experienţe, a oferit spre degustare unui număr de 54 de studenţi în oenologie, un vin alb şi unul roşu. Studenţii au descris vinurile cu toate cunoştinţele pe care le aveau. Vinul roşu cu ample detalii de gust, de miros, despre prezenţa taninilor etc. Atîta doar că ambele vinuri erau, de fapt, vinuri albe. Cel roşu fusese colorat cu un colorant care nu a modificat gustul. A doua experienţă a constat în degustarea propusă unor cunoscători. o degustare cu o sticlă de vin ieftin şi una de vin scump. În ambele sticle, însă, era pus vinul cel ieftin. Descrierile celor “două” vinuri au fost foarte deosebite. Cel din sticla scumpă şi-a arătat nişte calităţi extraordinare, în vreme ce vinul ieftin a fost descris ca plat şi neatrăgător.

Într-o altă experienţă, făcută la California Institute of Technology, Antonio Rangel şi colaboratorii săi au cerut unui grup de 21 de persoane  să deguste vinul din cinci sticle de cabernet-sauvignon. Sigura informaţie care a fost comunicată degustătorilor a fost preţul sticlei. Un vin li s-a prezentat de două ori, o dată cu preţul real, altă dată cu preţ schimbat. Un vin de 90 de dolari a fost prezentat ca unul de 10 dolari, în vreme ce un vin de 5 dolari a fost comunicat ca un vin de 45 de dolari. Degustătorii au fost monitorizaţi în timpul degustării şi s-a observat că, atunci cînd preţul comunicat era mai mare, plăcerea înregistrată era mai mare. Puşi să dea note, participanţii la experienţă au notat mult mai bine vinurile al căror preţ comunicat era mare.

Experienţele de mai sus demonstrează, de fapt,  rolul marketingului în aprecierea unui produs. Pentru lumea vinului devine clar că degustările în orb sînt cele mai cinstite. Asta nu înseamnă că vinurile proaste pot trece drept bune dacă au preţ mare, totuşi!

Dacă Papa Francisc ar fi un vin

Thursday, May 16th, 2013

papa franciscCitesc în numărul 23 al revistei Terre des Vins un articol foarte scurt intitulat “Dacă Papa Francisc ar fi un vin, ar fi…” scris de Jacques Orhon, ( cronicar la Radio Canada și la revista T de V ). Autorul  susține că “dacă papa Francisc ar fi un vin, atunci ar fi un vin argentinian elaborat de un producător cu nume italienesc (sînt mulți în Argentina!), un vin compus din Syrah (pentru forța interioară a noului pontif) și din bonarda, un soi piemontez. În afară că ar da un roșu cardinal vinului și parfumuri de fructe coapte, adăugînd niște tanini amabili, bonarda este la baza vinurilor simple, la îndemîna tuturor”. Adică tipul de vin pe care abatele Bergoglio i-ar fi plăcut să-l împartă cu cei mulți.

Ducînd jocul mai departe, îmi imaginez că predecesorul papei Francisc, dacă ar fi fost vin ar fi fost un Riesling nemțesc de pe valea Rinului, sec și cinstit.

Un înger cam scump

Sunday, May 12th, 2013

angelus
Numărul din 11 mai 2013 al revistei Figaro Magazine conţine un supliment de 40 de pagini dedicat vinului. De fapt, dinastiilor vinului din Champagne, Bourgogne, Loire şi Bordeaux. E un supliment interesant care povesteşte despre pasiunea pentru vin transmisă generaţie după generaţie, despre succes şi despre mîndria francezilor de a fi în topul mondial. Printre alte poveşti am întîlnit-o pe cea a lui Hubert de Bouard, proprietarul domeniului Château Angélus. Dincolo de această poveste mi-a reţinut faptul că dintre toate vinurile prezentate în acest supliment, vinul lui Hubert de Bouard este cel mai scump. O sticlă din 2009 se vinde, la proprietate, cu 300 de euro! Scump, Domană, scump, găsim vinuri bune şi de zece ori mai ieftine în aceeaşi zonă! – ar fi replica pentru astfel de ocazii. Numai că nimeni nu ne obligă să cumpărăm. Este cine să o facă!