Archive for February, 2013

Un vin de soi din şapte soiuri

Tuesday, February 5th, 2013

Monte de Ravasqueira 1Monte de Ravasqueira 2Pe cît nu-mi pace ca băutură Porto (poate nu sînt destul de rafinat), pe atît de mult îmi plac vinurile “normale” portugheze. Prima dată am băut un portughez remarcabil acum vreo şapte-opt ani, prin amabilitatea lui Rareş Marinescu, se numea Quinta dos Quatro Ventos. A fost un şoc aproape, nu ştiam nimic despre vinulportughez şi, dintr-o dată am băut ceva extraordinar de bun. În timplu unei călătorii la Lisabona am intrat în raionul de specialitate al unui supermarket şi am fost uimit de varietatea de vinuri autohtone. Portuhezii nu prea exportă, dar nici nu prea importă vin. Îl beau pe al lor, şi au ce bea! În această seară vă propun un “vin de regiune”  Alentejano, Monte da Ravasquiera. E un cupaj sofisticat, din şapte soiuri Syrah (30%), Alicante Bouschet (20%), Touriga Nacional (20%), Aragonez (10%), Trincadeira (10%), Touriga Franca (5%) şi Petit Verdot (5%), parţial baricat, din 2010. Tăria alcoolică, !3,5 % Culoarea e roşu sumbru, intens, cu un miros de fructe negre de pădure, cu note de magiun afumat şi ciocolată. Gustul este bine construit, echilibrat, cu tanini prezenţi exact cît trebuie, lăsînd loc unui postgust plăcut şi lung.

Un vin serios, sobru, nu genial, dar foarte bun, care pe măsură ce se deschide devine mai cuceritor. Cred că merge cu carne afumată, eu am alăturat puţin chorizo picant şi s-au înţeles cum nu se înţeleg de obicei spaniolii cu portughezii. Nu ştiu ce pierd împreună!

PS Am remarcat un lucru sensibil în legătură cu eticheta acestui vin: ea are şi scrisul în relief, pentru nevăzători.

Îmi place să mă relaxez alături de un Cru Burghez

Monday, February 4th, 2013

chateau la gravette lacombe 1Chateau la Gravette Lacombe 2Dacă am început cu o rimă în titlu,  hai să continui cu o alta: Cetăţenii din Médoc pun vinul pe primul loc! Chiar dacă, încă nu am dat peste un Cru Bourgeois genial pînă acum (nu am multe la activ, deci să nu ne pripim), nu am fost dezamăgit de niciunul, semn că micul sticker Cru Bourgeois lipit pe sticlă e o garanţie de calitate. Am desfăcut un Chateau la Gravette Lacombe, din 2008, din AOP Médoc, care mi-a plăcut . Nu m-a dat peste cap, dar nici nu m-a făcut să regret alegerea.Culoarea, un roşu intens,cu reflexe violete (culoarea bordo, nu?) este tipică pentru zonă. E un cupaj de Petit verdot, Merlot, Cabernet sauvignon, cu un miros de prună afumată, şi reflexe de ciocolată. Vinul e bine structurat, are un gust plăcut, de magiun, cu un fundal de praf de cacao, tanini catifelaţi şi cu o prezenţă echilibrată.Postgustul e lung şi persistent. E un vin care merge şi cu carne şi brînzeturi, dar şi singur, la o seară cu prietenii. Preţul e între 8 şi 10 euro, ceea ce nu e prea mult la categoria asta de vin. Semn că regimul burghez e bun cu vinurile.

A, şi să nu uit, vinul ăsta a luat şi două medalii de aur, una la Concursul independenţilor, alta la Un salon de la Paris. Deci, nu-i rău!

Castelul Sălbăticuţa de pe terasele Larzac

Saturday, February 2nd, 2013

La Sauvageonne 1La Sauvageonne 2Pe numele lui întreg, aşa cum îl vedeţi pe etichetă, vinul despre care vă vorbesc azi, sorbind pe îndelete din pahar, este Chateau La Sauvageonne, Cuvée Pica Broca, Terrrasses du Larzac, Coteaux du Languedoc 2010. E un vin care poartă semnătura cunoscutului producător din Sudul Franţei, Gérard Bertrand. La Sauvageonne înseamnă, în franceză, “Sălbăticita” sau “Sălbăticuţa”, cum vreţi, iar Pica Broca se zice crengii mici în occitană. E un cupaj făcut din Grenache şi Syrah, provenind din vii vechi, cu randament redus, ţinut 12 luni în baricuri. Mirosul e de flori sălbatice şi smochine, de piele tăbăcită si afumată. Gustul e, în prima fază, de smochină, iarbă amară (plăcută, însă), ciocolată, vişine. Taninii sînt fermi dar fără să deranjeze, dimpotrivă. Post-gustul e lung şi plăcut, terminîndu-se într-o nuanţă dulce-amăruie.

Subliniez ceea ce mi-a atras atenţia la recomandările culinare făcute de producător: carne de Aubrac şi brînză de Larzac. Eu am asociat o felie de pîine prăjită cu untură de raţâ pesyte care am presărat ceapă prăjită şi boia. O minune! Preţul unei sticle, opt euro şi 50 de cenţi. Fiecare bănuţ e meritat!