Archive for February, 2013

Un vin care conţine cal! Doar în nume

Tuesday, February 26th, 2013

Mas cal demoura 1-1Mas cal demoura  2Din miile de vinuri ale Franţei, nu e firesc să ajungi să bei din acelaşi loc, mic, dacă nu-ţi prppui neapărat asta. Deşi mă bucurasem de un vin de pe terasele Larzac, impresionant, produs de Gerard Bertrand (despre care veţi mai auzi pe aici). Ei, am ajuns la un restaurant cu nişte foarte, foarte buni prieteni, şi am căutat un vin bun, dar care să nu provoace gaură în buzunar. Am ales unul produs la Mas Cal Demoura, Les Cambriolles, 2010. Ne-a fost recomandat de cei de la acest restaurant. Am descoperit că e un vin cu apelatiunea Cotes du Languedoc, de pe Terrasses du Larzac.  Locul are o poveste interesantă. Cînd tot mai mulţi viticultori se retrăgeau din zonă, la începutul anilor 80, un proprietar numit Jean-Pierre Julien şi-a numit domeniul  Cal Demoura, ceea ce în limba occitană înseamnă ‘Unul trebuie să rămînă”. Şi a rămas, a produs vin aşa cum îi ieşea, cu o extraordinară specificitate a pămîntului. Povestea lui a ajuns în cîteva cărţi despre pasiunea pentru vin. Între timp, domeniul a fost preluat de altcineva, care-i continuă linia. Les Cambriolles este un cupaj din patru soiuri: Syrah, Murvedre, arignan, Grenache, e ţint 18 luni în baricuri de stejar franţuzesc si are tăria de 14 %. Mirosul este foarte percutant, puternic dar echilibrat, cu note de lemn, de ciocolatp neagră şi de piele tăbăcită. Gustul e de coacăze, de mure . postgust care mie mi-a adus aminte de magiun, persistent. Avînd în vedere că toată podgoria Cal Demoura produce un total de 40.000 de sticle, cred că am avut noroc alegînd acest vin.

Locul frumos face vinul bun. Întotdeauna!

Monday, February 25th, 2013

BeaulieuBeaulieu2Am deschis acest Chateau de Beaulieu (pentru nefrancofoni, Castelul Locului Frumos sau, cum se spune în judeţul Arad,. Mândruloc!) din 2010, Cuvée du Grand Cèdre, Cotes du Rhone, fără emoţie. În schimb, am primit o emoţie autentică la degustare. Castelul Beaulieu şi domeniile aferente au aparţinut prinţilor de Orange, localitatea apropiată de Chateauneuf du Pape, polul căldurii, pe media de temperatură, din Franţa. După Revoluţia din 1789 (sau Revoluţia Franceză), Castelul a fost confiscat şi vîndut ca bun naţional. Acum e în posesia familiei Merle care face vin acolo.

Cupajele din această podgorie se bazează pe Grenache, Syrah, Murvedre si Carignan. Nu ştiu exact care este compoziţia acestei “Cuvée”, dar vinul e puternic şi delicat în acelaşi timp (14 %alc), cu un nas intens, de fructe şi de lemn dulce. Gustul e rotunjit de nişte tanini echilibraţi, cu un post gust marcat de o foarte plăcută amărăciune. Nu mai ştiu preţul, dar e undeva în jur de 6 euro.

Château De Collongue Luberon 2009, o sticlă pe care-mi pare rău că am deschis-o!

Thursday, February 21st, 2013

Luberon 1-1Luberon 2(un pic de istorie: Cadenet, locul de unde se trage (direct în sticle) vinul despre care voi vorbi azi, este o localitate care, în Evul Mediu, avea o comunitate evreiască împortantă, după cum spune un document din 1283. Conform acestui document, evreii din Cadenet, împreună cu cei din Aix-en-Provence, Saint-Maximin, Lambesc, Pertuis, Istres, Trets  şi Lanson, aveau dreptul la sinagogă şi la cimitir, dar pentru asta trebuie să plătească o taxă anuală de doi funţi de piper, adică aproximativ un kilogram, arhiepiscopului de Aix! De aici o fi venind şi expresia “preţ piperat?”) Bun, am deschis un vin de Luberon (AOC)şi cum ziceam, îmi pare rău că am deschis-o. pentru că e o banală zi de joi, iar vinul ar fi meritat să aştept o sărbătoare! Trebuia să-mi dau seama că medalia de aur pe care a luat-o la Paris, în 2011, nu s-a acordat pe ochi frumoşi.De fapt, frumos se arată ochiului acest vin roşu, dar un roşu nu foarte sumbru, dar nici deschis. Cupajul AOC-ului este bazat pe Grenache Negru şi Syrah (60 % , din care minuimum 1o la sută Syrah), la care se adaugă Cinsault, Mourvedre şi Carignan. Deşi are 14,5 % alc., vinul e suplu şi pare uşor, cu un nas mineral, de pietre ude, cu un uşor iz de piele tăbăcită şi cireaşă neagră. Gustul este şi el suplu, plăcut, curtenitor, cu taninii bine ascunşi şi un postgust de gem de vişine amare.

Unora le place jazzul, sec și roșu

Tuesday, February 19th, 2013

Dacă vă place jazzul foarte mult și dacă vă place și vinul de calitate, vă fac o sugestie. Pentru care, e drept, ar trebui să aveți și bani. Dar, vorba aceea, bani are oricine.

saint emilion jazz festival 2013

Mai multe despre acest festival, la a doua ediție,  găsiți aici Hai noroc și audiție plăcută!

 

Château du Calvaire își contrazice numele

Tuesday, February 19th, 2013

Chateau du calvaire(1)Chateau du calvaire2(1)Am lipsit cîteva zile de pe blog, dar asta nu înseamnă că nu am avut parte de vinuri deosebite. Mă grăbesc să recuperez. Vă prezint un Saint-Émilion Grand Cru din 2008, intitulat Château du Calvaire, adică, pentru cei mai puțin francofoni, Castelul Calvarului. Ei, nu știu de ce se numește podgoria așa, pot să vă săun, dimpotrivă, că vinul nu a fost nicidecum un calvar, ci o plăcere. Asta o dovedește și faptul că vinul din 2008 a fost premiat cu aur la Concursul de la Bordeaux. Deci nu este chiar de ici, de colo. Culoarea este tipică pentru vinurile de Bordeaux, roșu întunecat, dens, nasul e de fructe negre de pădure (mure strivită), de piele tăbăcită și parcă și tabac, dacă nu m-a înșelat mirosul. Oricum l-am deschis cu 8ore înainte de a-l bea, ceea ce a dus la o “deschidere’ olfactivă foarte bună. Gustul este catifelat, plăcut, cu tanini bine echilibrați, cu un post gust de cireașă neagră amară și ciocolată. Un vin foarte plăcut, băut cu persoane foarte plăcute. În cazul meu, cel puțin! De costat a costat 9 euro și ceva, dar și-a meritat toți banii.

Alo, alo, mai desfaceţi şi-un Bordeaux!

Tuesday, February 12th, 2013

Lalande 1lalande 2Da, aşa e, vinurile de Bordeaux îşi taie cea mai mare felie din torul celebrităţii, nu numai în Franţa, ci şi în lume. Pînă acum am privilegiat vinurile cu ieşire la Mediterana, nu şi cele dinspre Atlantic. Hai să desfacem şi un Bordeaux. E vorba e un Lalande de Pomerol, apelaţiune foarte cunoscută, un Chateau Tour de Bossuet, 2010. După părerea mea, vinurile de Bordeaux au o anumită tipicitate, e un numitor comun destul de important în cam toate produsele de aici. De la acel numitor în sus, desigur, încep vinurile foarte bune, excepţionale sau extrem de cumpe. Les Grand Crus. Vinul de acum, un cupaj de Merlot (majoritar) şi Cabernet Sauvignon, ţinut în baricuri de stejar, e tipic la culoare : “bordo”, cu un nas tipic, echilibrat, de fructe roşii şi pămînt afînat. Gustul e, la fel, bine strunit, cu note de vişine, cu tanini bine rotunjiţi. Postgustul, şi el tipic, e lung şi cu o bună persistenţă a gustului iniţial. Are 13,5 % alcoolo şi merge cu fripturi, cu mezeluri şi cu brînzeturi. E un vin bun, agreabil, ca un costum pe care poţi să-l iei şi la serviciu, dar poţi merge şi la nuntă cu el, mai ales dacă nu eşti rudă cu mireasa!Ceea ce e bun la un Bordeaux este că mergi la sigur, nu prea sînt printre ele vinuri foarte proaste. De o mediocritate cumsecade, toate sînt bune! Preţul nu mi-l amintesc precis, dar e undeva sub 10 euro.

Domanine de La Maurelle, un Gigondas ce te lasă fără glas

Monday, February 11th, 2013

Gigondas 1Gigondas 2Cine se aseamănă se adună, desigur, aşa că nu ne miră faptul că iar ne adunăm cu Viticultorii de Caracter (LesVignerons de Caractere), de data asta cu un vin din Gigondas, de pe Domeniile Maurellei, din 2010. E o vie care din 1753 aparţine aceleiaşi familii. La noi e   rar aşa ceva, că a trecut colectivizarea ca un tăvălug şi a ras toate proprietăţile. iar cum s-au dat înapoi destul de strîmb… viile au fost năpăstuite, abia de le mai scot fondurile europene la lumină. hai să ne întoarcem la vin, că nu facem politică. Bun, vinul care poartă numele Gigondas se face, majoritar, din Grenache, în amestec cu Syrah şi Murvedre. Carignanu=ul, prezent în alte zone învecinate, nu e admis în cupajele de aici. ca semn exterior al seriozităţii voi pomeni , din nou, sticla embosată. (Domnul Cosmin Tudoran ştie de ce! ). Vinul e de un roşu convingător, ca să zic aşa, sîngeriu şi dens. E un vin puternic, 14,5 % alc, foarte prietenos şi cuceritor. Un nas intens de fructe, de cireaşă neagră, cu o notă de mentă sălbatică şi de lemn dulce. Gustul e puternic, dar cu tanini destul de catifelaţi, contrastînd cu forţa vinului, se simte pe lîngâ cireaşa neagră şi un magiun afumat şi chiar o ciocolată intens neagră. Postgustul are o mică amărăciune foarte plăcută. Al dpilea pahar, cînd vinul s-a mai deschis, e şi mai plăcut!  Un vin de caracter, pe are-l voi ţine mite, poate ne mai întîlnim!

Valea Paradisului, o nebunie la doi euro

Saturday, February 9th, 2013

valea paradisului 1Valea Paradisului 2-1Cînd am văzut într-un pliant al unei reţele de magazine vinul ăsta, la 1.99 euro, mi-a propus să-l cumpăr. Era anunţat ca vin IGP (Indicaţie Geografică Protejată, o treaptă înainte de AOP) din Languedoc, regiune de care m-am îndrăgostit, cu vinuri aspre şi suprinzătoare. Şi l-am cumpărat. Se numeşte “La Nebunie” şi e din Valea Paradisului, departamentul Aude  (A la Folie, Vallée du Paradis), e un vin tînăr, din 2012. E primul vin din 2012 pe care-l gust.Pînă acum pare un an bun! Ce să vă spun: mi-aş dori să avem şi în România un asemenea raport calutate-preţ. Înainte de a fi IGP, vinul de aici era Vin de pays, adică vin de regiune, cum ar veni. Remarc şi sticla embosată care este, după mine un angajament de seriozitate. Cupajul e pe bază de Merlot majoritar (dacă nue doar merlot), cu o culoare roşu sîngeriu, cu reflexe violete, un miros foarte proaspăt, de grădină dupăploaie şi un gust echilibrat: fructe roşii, coacăze şi, parcă, nucă pisată. Postgustul e foarte plăcut, chiar dacă nu e foarte lung.  Oricum, cred că valea paradisului va deveni de referinţă în vinurile zonei, nu doar datorită exotismului din nume, ci şi potenţialului de dezvoltare.

Un vin de caracter făcut lîngă Valea Pietrelor

Thursday, February 7th, 2013

Vacqueiras de caractere 1Vacqueiras de caractere 2-1Despre Vacqueyras nu ştiam absolut nimic pînă cînd nu am venit în Franţa. I-am descoperit pentru că m-au făcut atent sticlele lor speciale, făcute la comandă, cu stema în relief, şi tăria vinului. Domanine de la Pertiane, 2010, grand vin de la Valée du Rhone , Vacqueras AOP. Vinul de astăzi are tăria alcoolică e 15 %. Despre asta vorbim! Vacqueiras (AOP) vine din latină, de la Vallea Quadreria, ceea ce înseamnă Valea Pietrelor aflată undeva lîngă Les Dentelles de Montmirail . Producătorul este afiliat organizaţiei Vignerons de Caractere (Viticultori de caracter), care produce vinuri cu diverse apelaţiuni, de la Beaume de Venise, Gigondas, Ventoux,  la Chateauneuf du Pape. Revin la vin! E un cupaj din Grenache (vii bătrîne) şi Syrah (vii tinere). Culoarea roşie profundă are reflexe violet. Nasul e de fructe, sîmbure de caisă şi chiar violetă! Gustul e complex, plăcut, bine echilibrat, de fructe confiate şi smochină. Se simte chiar un gust de floare de dafin, dacă nu mă înşel. Postgustul e şi el lung, plăcut. Vinul a luat mdalia de argin din partea unui juriu de consumatori, la un concurs local. Eu cred că consumatorii nu s-au înşelat.

Mii și mii de feluri de vii

Wednesday, February 6th, 2013

struguriAm citit astăzi aici că după noul recensămînt al OIV (Organizația Internațională a Vinului) ar exista 5 916 feluri de vii, adică de struguri. Nu au fost recenzate toate soiurile, ci doar cele ale țărilor membre OIV. iată cum stau principalele țări producătoare de vin : 342 varietăți în  Franța, 453 în Italia, 318 în SUA, 201 în Australia, 150 en Spania, 140 en Germania. Puteți afla diverse informații despre soiuri și țări aici. România nu stă nici ea prost, avem 230 de varietăți de struguri! Batem Australia, Spania, Germania! Poate nu vă vine să credeți, dar și Elveția stă bine la struguri, are 223 de varietăți!