Archive for January, 2013

Să lăudăm un Laudun

Wednesday, January 9th, 2013

poză 1-1poză 2-2Trebuie că fiecare dintre noi are în cap vinul ideal, nu chiar cel mai bun vin pe care l-a băut, ci un vin aproape de gusturile lu, fără asperităţi, fără cusururi evidente. Şi, evident, fără sume astronomica ca preţ. Vă mărturisesc, mă simt apropiat, ca de un vin ideal, de zi cu zi, de Côtes du Rhône Villages AOC, o subdenumire a ariei mai largi Côtes du Rhône, despre care puteţi citi aici. Astăzi am desfăcut un vin cu această apelaţie, din podgoriile Laudun Chusclan, Domanine du Gres, din 2010, amestec de Grenache şi Syrah, medaliat cu argint la concursul din Orange, ediţia 2011.. Un vin tînăr, dar vinurile de aici se pot bea şi tinere, şi după cîţiva ani, fără diferenţe de calitate deranjante. Deşi are o tărie alcoolică de 14,5 %, asta nu se simte. De culoare roşu închis (vişină coaptă tare!), cu un miros prietenos, de fructe roşii, de mirodenii, vinul este foarte catifelat, cu o mică astringenţă plăcută, cu reflexe de ciocolată. Are o structură taninică foarte echilibrată, iar postgustul aminteşte, iar,
de vişină. Nu mai ştiu preţul sticlei, dar e ceva între 4 şi 7 euro. Un vin foarte apropiat de ceea ce socotesc a fi vinul meu ideal.

Cînd un mare creator face vin pentru popor

Tuesday, January 8th, 2013

Bertrand 1 bertrand 2Gérard Bertrand este un nume de primă mărime printre vinificatorii francezi. Este lider al producătorilor de vin din Sudul Franței, iar domeniul său Chateau de l’Hospitalet a fost ales “The Winery of the Year” în 2011. “Cigalus” este un nume de referință printre vinuri, este considerat un fel de Chateau Petrus al Sudului. Nu, nu vă speriați, nu vă propun astăzi Cigalus, nici alte vinuri de top ale lui Gérard Bertrand.Am găsit un vin la 5,99 euro, din 2009, Tautavelissime despre care scrie pe etichetă că ar demonstra “toată expresia savoir-faire-ului ancestral al vinificatorilor din  Tautavel. Un subtil echilibru între putere și generozitate” Nu știu cum se întîmplă, dar ultimele meleprezentări au fost pentru vinuri tari, și cel de azi are 15 grade! Tautavel face parte din zona Cotes du Roussillon Villages (ca să vă dau un reper, aproape de orașul Narbonne). Vinul este extraordinar, puternic și generos, cum scrie la etichetă! Culoarea este un roșu închis, dens, cu reflexe violete. Primul lucru care mi-a venit în minte cînd am mirosit vinul a fost prunzișul un al unei păduri de stejari, apoi , mai îndepărtat, mirosul de pepene roșu tocmai deschis. Gustul e de mure, de magiun de prune și, în post gust, de ciocolată amăruie luată în același timp cu o dulceață de afine. Sigur e Grenache în el, și Syrah, iar dacă mă iau după rețeta zonei, poate fi și puțin Carignan în amestec. Mă și întreb: dacă acest vin, entry level, e atît de interesant, cum o fi fiind Cigalus? Pînă la urmă nu mă las și tot ajung la o sticlă. Revin la preț și spun că un vin sub șase euro, la calitatea asta, e mai greu de găsit, altfel decît printr-o șansă, o lichidare de stoc, o pivniță care trebuie să se golească. Mai multe amănunte despre acest producător puteți afla aici

C-așa-i vinul de la munte

Monday, January 7th, 2013

poză 1poză 2 Mi-am zis să rămîn tot la un vin serios, de 15 grade,ca anteriorul,  și ce aveam la îndemînă a fost acest vin numit Altitude 450, din 2008, care părea că ne privește puțin de sus, mai ales că e semnat “Vinificatorii de la Muntele Ventoux. Bedoin”. Cum zona nu e foarte îndepărtată de Avignon și de Chateauneuf du Pape (40 de km), am zis că merită să încerc. A meritat, dar nu m-a dat peste cap. E un vin poate puțin cam sobru,vîrtos,  nu cred că pornește foarte multe discuții. E un vin mai tăcut, adică, mai de la munte. Stați așa, nu am spus că e rău, Doamne ferește, dar nu e un vîrf. E un vin normal, bun, făcut cinstit, din Grenache (majoritar) și Syrah, un cupaj tipic pentru zona asta. Culoarea e un roșu închis, cu reflexe purpurii. E drept că anul nu a fost unul foarte bun (cum e 2009, de pildă, pentru zona de referință). E genul de vin pe care-l servești unei delegații, ca să fie aproape de gusturile fiecăruia. M-aș bucura să avem în România și astfel de vinuri, mediu-superioare, care să tragă după ele vimnurile de mai jos și spă le împingă mai sus pe cele de deasupra lui.

Update: al doilea pahar s-a deschis mult mai bine și parcă am mai intrat și noi în vorbă. S-a aerisit bine și i-am descoperit niște calități (amploarea gustului, persistența taninoasă a post-gustului) pe care nu le-am observat atunci cînd am scris rîndurile de mai sus. A luat, totuși, medalie de bronz la concursul de la Macon din 2010!C-așa-i vinul de la munte, tre’ să bei pahare multe! Nu e rimă, e asonanță, dar exprimă artistic o realitate!

Vinul Ursului, să mormăi de plăcere!

Sunday, January 6th, 2013

poză 1-2poză 2schimbataAm cumpărat vinul ăsta la un Tîrg, în Marsilia, chiar de la producător, domnul Marius Pradal. Erau cîteva zeci de producători, dar nu ştiu ce m-a făcut să mă opresc la el. Şi, după discuţie, nu am putut să nu cumpăr măcar o sticlă, aşa că am cumpărat două (total, 18 euro). Una am făcut-o cadou, a doua mi-am făcut-o cadou, aşa că am deschis-o acum. Domnul Pradal a transmis ceva vinului său, Cuvée de l’Ours, o anume jovialitate pe care am observat-o la acest făcător de vin din tată în fiu. Sigur, contează şi vîrsta, nici domnul Pradal nu era tocmai tînăr, era mai spre a doua maturitate. Vreau să vă spun că este unul dintre cele mai bune vinuri pe care le-am desfăcut în ultimul timp.O culoare purpurie frumoasă îţi încîntă ochiul. Un echilibru perfect, un atac gustativ catifelat, o asprime care imediat face posibilă o dulceaţă (gustul e şi de dulceaţă de cireşe), o străuinţă în gură de cea mai bună calitate. Nu e nimic foarte complicat, dar simplitatea e limpede şi dă putere acestui vin de 15 grade. Cînd îm cumpărat vinul, domnul Pradal mi-a spus că, dacă nu-mi place, să vin cu vinul şi-mi dă banii înapoi. Dar nu mi-a spus că, dacă-mi pace, mi-ar da o sticlă în dar. Ştia el ce ştia!

Cuvée du Rocher, 2005, o surpriză plăcută

Thursday, January 3rd, 2013

pozăLa ora asta, în anul ăsta, în Franţa, mai existp vinuri pe care nu le găseşti pe internet. Dar le găseşti prin magazine. Aşa se întîmplă cu vinul de azi, un Côtes du Roussillon Villages AOC, care este o subdenumire a Côtes du Roussillon. E produs de Union des Vignerons du Terroir Tutavel, adică de o cooperativă. E un vin care poartă marca “recoltant”. Nu am reuşit să găsesc vinul acesta pe net, cum spuneam. În plus, sticla nu are şi contraetichetă, aşa că informaţii suplimentare nu prea am. Am reţinut că în regulile acestei arii este obligatoriu ca fiecare cuvée să fie un amestec din minimum trei soiuri. Structura vinului poate fi compusă din Carignan (maximum 60%), SyrahMourvèdre (minimum 30% combinat), Grenache NoirLladoner. (De Lladoner nu am mai auzit pînă acum!). Pnetru că e din 2005, vinul chiar are o maturitate evidentă de la nas (fructe de pădure, gudron, piele tăbăcită), la culoare (un roşu închis, mat) şi la gust, structurat pe fructe de pădure, reflexe de prună afumată, astringent cu măsură. La toate aceste calităţi se mai adaugă preţul: 3,99 euro!

Château Trois Moulins 2009, un vin burghezo-moşieresc

Wednesday, January 2nd, 2013

poză 1poză 2-1Anul 2009 este primul în în care a intrat în vigoare noua reglementare referitoare la Cru Burgeois, în regiunea Médoc (Bordeaux, bineînţeles). Vinurile care poartă această clasificare sînt alese de un juriu de degustători, la doi ani după recoltă. Deci acest Cru Burgeois din Haut Médoc a primit dreptul de a se numi aşa abia în toamna lui 2011. Vedeţi lista cu toate vinurile Cru Burgeois din 2009 aici. Condiţiile pentru clasificare sînt foarte stricte, aşa că menţiunea Cru Burgeois este una care vă poate determina să mergeţi la sigur cu alegerea vinului. Pentru că mă cheamă Morar, am decis să mă opresc la toate vinurile care au în titlu cuvîntul moară. Cum ăsta de faţă are trei mori, am fost cu atît mai motivat. Este produs de o podgorie din Macau, Margaux, pe care o puteţi vizita virtual (deşi situl nu e grozav) aici. Este un vin obişnuit, nu face gaură în cer (sau m-a găsit pe mine după un saint-Emilion foarte bun!), dar e, clar, un vin onest, aspru, un asamblaj din 50% merlot, 30 % cabernet Sauvignon şi 20% cabernet Franc. Aerisit bine, demonstrează calităţi certe, un nas interesant (fructe de pădure, lemn ud), un gust destul de aspru, o structură puternică în care se simt taninii. Postgustul arată că totuşi nu e un vin de lepădat, e lung, cu o impresie de magiun de prune. Preţul unei sticle, 7,99 euro.

De la Cauze la efect, fără nici un defect!

Tuesday, January 1st, 2013

poză 1 poză 2De Revelion am ales tot Saint-Emilion! Rimează bine şi în realitate, am făcut o alegere bună. De data asta am desfăcut un Saint-Emilion Grand Cru din 2009, Chateau du Cauze, medaliat cu aur la Concursul Agricol de la Paris, din 2011. Înainte de asta trebuie spus că Grand Cru, în cazul zonei Saint Emilion, nu înseamnă acelaşi lucru cu un “Grand Cru” din Bourgogne, fiind mai degrabă o delimitare a unor producători care şi-au propus o mai mare stricteţe în procesul de producţie. Deci nu e rezultatul unei jurizări, ci a unei auto-asumări. Închidem paranteza şi revenim la acest vin din 2009 , premiat, care nu a avut pile la juriu! . L-am carafat cu două ore înainte de consum, iar asta a dus la o extraordinară expunere atuturor calităţilor sale. Cu un nas în care se stimte tabacul, alături de oboare de vanilie şi piper, o culoare profundă şi densă, vinul s-a dovedit plin de atuuri la gust. Merlotul se simte bine, doar e în proporţie de 90 la sută, dar e rotunjit de cabernet-franc. Un vin foarte catifelat, cu tanini discreţi în alcătuirea gustului. A mers foarte bine la brînzeturi şi a încheiat Noaptea de Revelion cu brio. (preţul unei sticle @14 euro, la magazin)