Archive for December, 2012

O urare pentru toți

Monday, December 31st, 2012

felicitare vinVă urez să vi se îndeplinească toate dorințele rezonabile, să aveți sănătate, fericire, bani si un an plin de sticle goale!

Saint-Emilion, La Fleur Anne, 2009

Sunday, December 30th, 2012

photo 1photo 2Nu e Grand Cru (nici Premier, nici Deuxieme), nu e nici măcar Chateau, Clos, sau Domaine, dar e Saint-Emilion, AOC, medaliat la Bruxelles, în 2011, cu aur. Este produs şi îmbuteliat de “Uniunea Producătorilor din Saint-Emilion”, deci e vin de cooperativă.  Cunoşteam produsul dintr-o altă ocazie, aşa că am deschis sticla fără emoţie pentru invitaţii mei. Nici nu am mai avut timp să-=i fac o fotografie, aşa că vă ofer sticla goală în imagie. E un vin foarte bun la raportul calitate/preţ (a costat în jur de 9 euro). Culoarea este tipică, “bordo”, intensă, de cireaşă coaptă bine. Şi mirosul, primul miros, e de cireşe sălbatice şi de lemn de stejar proaspăt tăiat. Gustul e foarte catifelat, sec şi amplu, în acelaşi timp. E un vin ca un domn elegant care a venit la petrecere la timp, îmbrăcat perfect şi făcînd o impresie bună tuturor invitaţilor. Nesocotind recomandarea producătorilor (care-l văd alături de carne albă, de grătar şi de brînzeturi), eu am asortat vinul cu nişte mise-en-bouche cu zacuscă şi salam de Nădlac uscat şi puţin picant. A mers de mineune. Dar de unde să ştie cei din Saint-Emilion de zacusca făcută de cumnată-mea şi de salamul de Nădlac produs la Curtici?1

Châteauneuf du Pape, Cuvée Réservée, 2011

Wednesday, December 26th, 2012

Cuvee reserveeCuvee reservee contra etichetaDacă să deschizi un vin tînăr, care ar mai fi avut viață-n el vreo cinci sau șase ani, e un păcat, atunci, da, am păcătuit în a Doua Zi de Crăciun. Adică astăzi. Dar am o mică explicație: tot azi am fost într-o vizită de cîteva ore în comuna Châteauneuf du Pape, de pe malul Rhonului, locul unde se face vinul cu același nume. (De fapt, apelațiunea Châteauneuf du Pape este folosită de cinci comune din zonă care au acest drept). Vinul deschis azi nu e chiar din comuna titulară, ci de la podgoria Cellier des Princes din Courthézon, (proprietar recoltant) . Deci, dacă am vizitat comuna cu pricina, mi s-a părut rotund că închei ziua cu un vin de acolo. Un vin selecționat și notat cu aur de Ghidul Gilbert et Gaillard. Cupajul este clasic, un GSM, adică Grenache, Syrah și Murvedre, tăria alcoloică destul de mare, 15%. Nasul e de gem de coacăze, și parcă, piele tăbăcită, plus mirodenii . Gustul e complex, deși îmi imaginez cum s-ar fi făcut peste cinci ani. Ei, nerăbdarea, bat-o vina!  Gustul de atac e de fructe negre de pădure, de dulceață de cireșe amare.  Apoi se ivește chiar un reflex de ciocolată. Post gustul e intens și dacă plimbi vinul prin gură se simte o astringență pe care nu o bănuiești la început.  Producătorii îl recomandă pentru fripturi sau pentru carne cu sos , vînat și brînzeturi. Eu îndrăznesc să sopun că ar merge și cu un cîrnat afumat ușor picant! Prețul sticlei de vin, la o mare ofertă, 9.99 euro.

Despre călătoria prin Châteauneuf du Pape, într-un reportaj exclusiv pentru revista vinul.ro

De Crăciun mi-am luat rația de Saint-Estèphe

Tuesday, December 25th, 2012

Saint Estephe -Saint Estephe contraetichetăMai discret parcă decît Saint Emilionul în lumea largă, vinul de SaintEstèphe (zona Haut Medoc) nu e deloc mai jos printre marile vinuri de Bordeaux. Vorbesc de vinurile accesibile, și ca preț, și ca răspîndire. Am ales pentru masa de Crăciun un Chateau Andron Blanchet, din 2008, un vin care nu este îmbuteliat drept Cru Burgeois, deci e mai spre entry-level-ul producătorului- recoltant. S-a dovedit o alegere bună, vinul s-a comportat impecabil alături de sarmale, deși era destinat altor mîncăruri (carne, ciuperci sau brînzeturi). Un nas tipic pentru Bordeaux, o culoare la fel. Gustul mi s-apărut ușor fructat, la prima gură, după care și-a arătat complexitatea. Patru ani de maturitate, aptru ani de acasă, ca să zic așa, se văd bine în pahar. Gustul de vișină răscoaptă domină celelalte gusturi (în care, vag, plutește și o urmă de ciocolată amară). Postgustul e lung și plăcut, se simt taninii, dar exact cît trebuie. Pentru 12 euro cît a făcut o sticlă, mi s-a părut că a meritat fiecare cent.

La Mulţi Ani de Referinţă!

Monday, December 24th, 2012

felicitare vin

Saint-Emilion Grand Cru, Chateau Les Baziliques, 2009

Saturday, December 22nd, 2012


Chateau Les Baziliques
Chateau les baziliques, contraetichetă3605Pentru că numai mîine nu-i poimîine, zic să deschid şi eu un vin cu ştaif, un nume, nu vinuri necunoscute, că lumea te judecă şi după ce ai pe masă. Am decis să fie un Saint Emilion Grand Cru, din 2009. Nu am luat ceva foarte-foarte scump, ci, din contră, un Grand Cru la un preţ care sfidează: 7,99 euro sticla. L-am deschis cu patru ore înainte de a ne apuca de el. S-a deschis bine, a respirat destul încît să ne arate ce are în bocceluţa proprietăţilor dobîndite şi moştenite. E un vin tipic pentru Bordeaux, de culoare rubinie, cu miros de frunziş ud în pădure veche. Un gust suplu şi rafinat (cum zice pe contra-etichetă). I-am pus alăturea nişte brînzeturi şi sticla parcă s-a topit. Impresia finală este mai bună decît cea iniţială. parcă, la început, mi s-a părut cam banal, corect dar fără să strălucească. la al doilea pahar, strălucirea a venit pe neaşteptate. Am respectat şi indicaţia de temperatură, sticla avea 18 grade la deschidere, iar asta poate că i-a dat vinului încredere..

 

Histoire de famille, un Ventoux din 2009

Friday, December 21st, 2012

IHistoire de famille fataMG_3591IHistoire de famille versoMG_3590      Aş vrea să vă spun că azi vă propun un vin.dar nu vă spun. Nu am cum să vi-l propun pentru că nu se mai găseşte. Adică nu am mai dat de el la magazinul de unde l-am cumpărat.Avusesem o cutie cumpărată după ce am încercat o sticlă, la întîmplare. O sticlă convingătoare la 3 euro şi jumătate!  L-am căutat pe net şi nu l-am găsit. Nu are site, nu prea e prezent pe bloguri. E un vin sec şi în ceea ce priveşte informaţiile. E vorba de un  Ventoux, cu un cupaj de grenache şi syrah (după cum scrie şi pe contra-etichetă). Cît despre etichetă, e aproape urîtă, făcută parcă pe genunchi. Cine ştie ce se ascunde în spatele acestei “istorii de familie”. E un vin ajuns la o foarte plăcută maturitate, moderat, prietenos,  cu tanini uşori. O culoare roşu închis, sîngeriu, cu gust de fructe de pădure şi un post gust cu puţină adiere de ciocolată. Tocmai de aceea a mers bine cu o felie de tort de ciocolată. Un vin de băut seara, pe îndelete, cu prietenii sau doar în familie. Nu face istorie, dar suportă poveşti.

O poveste cu patru şampanii şi o singură morală

Wednesday, December 19th, 2012

şampanieAm văzut, la televiziunea franceză, ieri seară, o anchetă despre pregătirile de Sărbători. Un punct a parte a emisiunii s-a referit la alegerea şampaniei. Reporterii au vizitat podgoria unui mic producător care vinde totul unor clienţi constanţi şi unor comercianţi mereu aceiaşi. Au vorbit despre calităţile şampaniei, despre tradiţie etc.Preţul, în jur de 30 de euro, la cramă. Apoi au cumpărat o şampanie low-cost dintr-un magazin de discount, o sticlă ajungea sub 1o euro. Au vizitat producătorul acestei şampanii şi au aflat că poate să o vîndă la un preţ atît de mic pentru că nu pune etichete scumpe, dopuri scumpe şi chiar sticla e ceva mai iefitnă. Dar calitatea şampaniei, spunea producătorul, e aceeaşi. A treia sticlă a fost luată de la nişte tipi care locuiau lîngă zona Champagne, dar nu aveau dreptul să folosească denumirea. Aşa că o prezentau ca pe o şampanie, dar fără cuvîntul respectiv. Preţul, cam 15 euro, dacă luai o sticlă, zece euro la mai multe .Ultima marcă a fost una foarte în vogă, cu o sticlă aurită pe toată suprafaţa, cu un as de pică încrustat, mă rog, ceva de fiţe, o şampanie băută de Beyonce (care a vizitat podgoria). Costul, între 300 şi 500 de euro. Reportaj cu japonezi în vizită la Chateau etc. La finalul reportajului-anchetă, realizatrii s-au întîlnit cu un mare sommelier, cel mai bun din lume, la şampanii, acum doi-trei ani. Nu am reţinut numele, dar părea foarte avizat. Omul nostru a făcut o degustare în orb. Clasamentul? pe primul loc, şampania independentului, cu 16 puncte din 20, apoi şampania celor de lîngă Champagne, cu 15 puncte, şampania low-cost, cu 14 puncte, iar şampania de fiţe, 10 puncte! După ce s-au lămurit, desigur, somelierul a vrut să mai dreagă busuiocul: poate şampania de fiţe a avut un defect etc.

Morala e simplă: nu tot ce e de fiţe e super, şi nu tot ce e ieftin e musai prost. La vinuri şi la şampanii, cel puţin!

Domeniul Vechiul Lighean

Tuesday, December 18th, 2012

IVieux Lavoir fataMG_3568Nu voi traduce numele domeniilor sau castelelor despre care voi scrie, dar ăsta e chiar simpatic, Domaine Le Vieux Lavoir  ar putea fi tradus în româneasca ardelenească veche Domeniul Vechiul Lăvor. În fine, e un vin din 2008, un Côtes du Rhône AOP, produs de Roudil Jouffret, producător şi recoltant (şi Vigneron independant) în Tavel, zona cu cel mai bun rose din Franta. Un vin puternic,roşu, de 14 grade, un cupaj de Grenache, Syrah, Ginsault, Carignan şi Counoise. Ăsta, ultimul soi de strugure nu l-am mai întîlnit pînă acum, aşa că am dat o căutare. Şi am aflat asta. Producătorul spune că vinul merge cu carne roşie, vînat sau platou de brînzeturi. Eu am pus alături un chorizo artizanal spaniol, picant. A mers de minune!

Un nas interesant, o domiantă de fructe roşii, apoi piele, tabac. Gustul e robust, de fructe de pădure şi de lemn dulce. Preţul unei sticle nu mi-l mai amintesc, dar în orice caz, nu cred că a depăşit 5 euro la supermarket. Deşi nu e scump, e un vin cu care chiar nu te faci de rîs, cu o bună personalitate, dar, în acelaşi timp, tipic, totuşi, pentru zonă.

De ce l-am cumpărat: labelul Vigneron independant mi-a dat încredere, apoi tăria şi, nu în ultimul rînd, eticheta şi numele m-au atras. Trebuie că există şi o poveste cu Ligheanul Vechi!

Cîte bloguri de vin sînt în Franța

Tuesday, December 18th, 2012

O statistică făcută aici susține că în Franța există 436 de bloguri de vin.

blog vin

sursă foto