Home | Bloguri | Traditii | TOP vinuri | Vinurile Romaniei | Producatori | Director | Forum  | Concursuri | Jocuri | Emisiuni TV | Foto | JOBS | Newsletter   > SHOP


Laurent Ponsot, viticultorul care l-a demascat pe Rudy Kurniawan, cel mai mare falsificator de vinuri rare

September 6th, 2014

sticla vin goalăAm citit în Le Figaro de ieri, un interviu   cu viticultorul din Bourgogne care l-a demascat chinezul american Rudy Kurniawan, care a vîndut vinuri contrafăcute în valoare de 20 de milioane de euro! Rezum această poveste pentru că mi-a plăcut rolul hazardului în declanșarea ei.  Laurent Ponsot, propietarul domeniului cu același nume (Domaine Ponsot) produce vinuri celebre în Bourgogne. În 2008, un prieten din New York îl sună și-l întreabă de cînd produce vinul “Clos Saint Denis”, pentru că, la o licitație de vinuri, organizată de un anume John Kapon, sînt scoase niște sticle din 1947, 1949 și 1956. Surpriza e mare pentru că producția acestui vin a a început doar în 1982! Șocat de știre, se pune omul în primul avion spre New York și ajunge  în sala de licitații, direct de la aeroport, la zece minute după începere licitației. La vederea lui Ponsot, Kapon a sistat vînzarea lotului cu pricina. După cîteva zile, invitîndu-i la restaurant pe Kapon și pe proprietarul stcilelor buclucașe, Rudy Kurniwan, Ponsot îl întreabă de unde le are. iar chinezo-indonezianul rezident în California, susține că nu-și mai amintește. E greu să-ți amintești de unde ai cumpărat vinuri care nu există. O singură sticlă din lot fusese vîndută deja cu 40 000 de dolari! Francezul începe să-l bănuiască pe “proprietar” că a făcut el însuși falsurile. Pînă la urmă a intrat și FBI-ul pe fir și la o percheziție s-a descoperit în bucătăria lui Rudy Kurniawan  un adevărat laborator unde se executau falsurile. Foarte reușite, recunoaște Ponsot, mai ales pentru cineva care nu cunoaște foarte bine vinurile dar are bani și-și permite să cumpere rarități. Viticultorul devenit detectiv de vinuri false a reușit să adune elemente de anchetă care au servit, mai tîrziu, autoritățile americane. Grav e că, în opinia lui Ponsot, 80% din vinurile faimoase, cu date de dinainte de 1980, care sînt în circulație, ar fi false.

Din această întîmplare se va ivi o carte scrisă de Laurent Ponsot și, se pare, un film făcut la Hollywood, despre Rudy Kurniwan. Abia le aștept pe amîndouă.

Şi în lumea vinului se practică şmecheria de tip Adibas şi Mike

May 5th, 2014

Am luat o semi plasă. Nu mare. Ştiam bine Domaine de la Vivonne, am trecut de cîteva ori pe lîngă, în drum spre fermecătorul sat medieval Castellet. Văzusem în magazine vinul cu apelaţie de Bandol produs de acest domeniu, într-o treaptă de preţuri destul de semnificative (cel mai ieftin a fost la 19 euro sticla). Vinurile de Bandol sînt mai scumpe din cauza unui caiet de sarcini foarte dur care trebuie respectat. enumăr cîteva: culesul strugurilor trebuie făcut manual, învechirea se face minimum 18 luni în butoiae, iar 50% din cepage trebuie să fie din soiul de struguri Mourvedre. Poţi produce şi altfel, ar atunci trebuie să te încadrezi în AOC-ul mai larg, Cotes de Provence. Dacă nici rigorile astea nu le produci, poţi face pur şi simplu Vin de Pays.

Văd azi în Auchan o sticlă Les Hauts de la Vivonne, AOC Bandol, din 2009. Cu doar 5 euro 95! Pleaşcă! Ia să iau eu o sticlă. mă uit, Mis en bouteille la Castellet. Clar, au găsit un vin mai ieftin de la Domeniul Vivonne. Ajung acasă, desfac sticla, o las să se aerisească şi, între timp, caut pe internet vinul cu pricina pe site-ul Domaine de la Vivonne. Şi nu dau de el.

Pentru că acest vin este un fel de Adibas. Este un vin produs de un negociant din Castellet care a pus pe sticlă elemente gata să confuzeze consumatorul. Nu spun că nu e Bandol (nu ar îndrăzni nimeni să vină cu o astfel de contrafacere, mai ales într-un magazin cu nume), nu spun că nu e din 2009. Dar nu e de la Domaine de la Vivonne.

Cred că ieşirea bruscă în magazine cu un astfel de preţ s-a bazat şi pe faptul că vinul, din cîte mi-am dat seama gustîndu-l, e în vîrful maxim al maturităţii. În următorii ani îşi va pierde din calităţi. dar pînă atunci, pentru că l-am deschis astăzi, totuşi, să ne bucurăm de rodul ppămîntului!

Un festival roz

May 5th, 2014

Festival International du vin rosé (Sanary, Var) les 8, 9, 10 et 11 Mai 2014

Pe ce vin românesc aţi miza în Top 100 cele mai bune din lume?

November 20th, 2013

sticla vin goalăNici nu s-au anunţat bine rezultatele Premiilor de Excelenţă vinul.ro 2013, că, hop! şi Wine Spectator cu topul celor 100 de vinuri ale anului 2013! :) Din topul revistei americane am reţinut că rosé-ul co-produs de Brad Pitt şi Angelina Jolie e cel mai bun rosé din lume (pe locul 84 în clasamantul general, toate culorile). Dintr-o repede ochire am constatat că, pentru prima oară în acest top,  pe primul loc e un vin spaniol, Cune Rioja Imperial Gran Reserva (din 2004, la 63 de dolari sticla), pe al doilea , Château Canon-La Gaffelière St.-Emilion din 2010 care poate fi păstrat cu succes şi cu cîştig în dezvoltare pînăâ în 2035 (preţul 103 dolari sticla), iar pe locurile 7 şi 8 , două Châteauneuf-du-Pape . pe locul 20, un vin unguresc Chateau Dereszla Tokaji Aszú 5 Puttonyos. În rest, nici o surpriză, vinuri spaniole, italiene, franţuzeşti, Lumea nouă cît încape. Nici un vin din Croaţia, Bulgaria sau România( & Moldova), ţări pe care le văd cam pe acelaşi loc cu noi în dorinţa de a intra în clubul “celor mari”.

Dar avem noi vreun vin pe care să-l propunem în top 100? sau măcar în top 200? Şi întrebarea nu o las retorică, vă rog să faceţi propuneri personale. Încep eu: Cred că ar avea o şansă Cuvée Uberland de la Recaş. Altceva? Altcineva?

Dragă Mirela și dragă Vincent, ați făcut un vin roșu competent

September 27th, 2013

Domaine Mireille et VincentDomaine Mireille et Vincent contraetichetaDupă cum se știe (chiar dacă nu se știa pînă acum, de acum se știe!), Côtes du Rhône AOC este o “denumire controlată” de-a lungul Rhonului, de la Vienne (localitate din Franța, nu din Austria!) pînă la Avignon. În acest areal există și AOC-uri specifice, mai restrînse, cu niște caiete de sarcini diferite: côte-rôtie, condrieu, château-grillet, saint-joseph, cornas, saint-péray, crozes-hermitage, hermitage, côtes-du-rhône villages , vinsobres, rasteau, gigondas, beaumes-de-venise, muscat de Beaumes-de-Venise, vacqueyras, châteauneuf-du-pape, lirac și tavel.Toți producătorii din aceste zone produc vin în cadrul AOC-urilor respective (vinuri mai scumpe) și în cadrul AOC-ului amplu, care acoperă valea Rhonului, un vin, de obicei, mai ieftin. Dar nu neapărat mai slab. Am întîlnit cîteva “côtes-du-rhône” de excepție. Pentru că e greu că un producător care face un excelent Chateauneuf du pape, are restul vinului, îmbuteliat cu denumirea  côtes-du-rhône, foarte prost. Vinul acestei postări este produs în zona comunei Valreas, în podgoria familială de 15 hectare numită Domaine Mireille et Vincent, recolta 2009, din struguri cules manual (asta e specificat pe sticlă pentru că acest cules manula nu este o obligație a caietului de sarcini , cum e în alte locuri). Un cupaj de grenache, syrah, cinsault și carignan, la 14 grade. Un vin de un roșu sumbru, cu reflexe de purpură, cu un nas complex, puternic, de fructe negre, cafea, piper. Aș spune că e un nas tipic pentru vinurile din acest AOC. Doar că la prima înghițitură această tipicitate a fost nuanțată: o strucută suavă și putyernică în același timp, cu gust de mure, magiun de prune afumat puțin, ciocolată neagră, piper. După ce s-a deschis de tot, am simțit și o dulceață de vișine amare (da, pare oximoron dar nu e), cu un post gust lung și plăcut susți nut de taninii bine integrați. Foarte interesantă combinațiua de suplețe cu cea de forță pe care o simți la acest vin. Prețul unei stcile , undeva sub 4 euro în supermarché.

 

Casa Magrez de Uruguay, 2006, o bucurie pe cale de dispariție

September 23rd, 2013

Casa Magrez UruguayVă mărturisesc, nu am știut că Uruguay este al patrulea producător de vin din America de Sud. știu că pe primele două locuri se află Argentina și Chile. Probabil, pe trei o fi Brazilia. Am gustat pentru prima dată un vin de Uruguay în vara și toamna asta. De fapt, au fost două sticle din același vin, Casa Magrez de Uruguay, o minunăție pe bază de Tanat, care e soiul național uruguayan (așa cum Chile are Carmenere și Argentina, Malbec). Am căutat pe inyternet sticla și am văzut că mai sînt în vînzare, pe C discount, doar șase sticle. Probabil că niciuna nu va ajunge la mine! :)

În primul rînd, eram sigur că vinul e bun pentru că poartă marca Bernanrd Magrez, o garanție în sine. Am băut cîteva vinuri ale acestui “compozitor de vinuri rare” (vreo două spaniole de excepție). Apoio m-am gîndit că, fiind din 2006, deja, la șase ani de acasă vinul nu are cum să nu fie bun. Repet, o minunăție (60% Tannat, 20% Cabernet Franc, and 20% Merlot), o culoare intensă, un roșu profund, închegat,  un nas complex, greu de desfăcut în părți componente, apoi un gust suprinzător, de fructe negre și roșii, de magiun, de ciocolată neagră. Un postgust lung și plăcut, cu urme de caramel. Un vin complicat și, în același timp, abordabil. Care mă va face să mă uit mai cu atenție după vinuri din Uruguay.

“Back in business” cu un vin minunat: Chateau de l’Ille, Cuvée Angelique, 2010

September 20th, 2013

Cuvee AngeliqueNu, nu am abandonat blogul. Atîta doar că m-am moleşit, iar asta e explicabil pentru viaţa din Sud. Am tot amînat revenirea la  blog, a fost vară, a fost cald, motive din astea mai am. Dar sînt din nou aici. Am avut parte de cîteva zeci de vinuri excelente, pentru unele mi-am făcut notiţe, aşa că nu e totul pierdut. Pentru altele nu am notat nimic, dar sper să le mai întîlnesc. Astăzi vă vorbesc despre un vin dintr-o zonă pe care am îndrăgit-o foarte tare, AOC Corbières, în Languedoc. Nu am avut niciodată nici o dezamăgire cu vinurile de acolo. Ba, mai mult, am avut parte de cîteva surprize foarte plăcute. Despre unele vă voi vorbi, mai am notiţele!

Vinul de astăzi l-am cumpărat de la Tîrgul de Vinuri Auchan. E un  Corbières, desigur, de la Chateau de l’Ille, Cuvée Angelique., notat cu aur în selecţia Gilbert & Gaillard. E un cupaj  cu 60% Syrah şi 40% Grenache, un vin fin şi cu un corp foarte bine conturat, în acelaşi timp. Prima senzaţie , primul miros mi s-a părut că ar fi unul de salină, dar poate am fost influenţat de faptul că, am citit, domeniul se află în vecimnătatea unei saline. Apoi nişte fructe roşii, piper, parcă, şi miros de rădăcină. Gustul este complex, şi deşi mă aşteptam la un vin care să se impună din prima cu strucura puternică, am dat de un vin graţios, la prima vedere. Apoi, în persistenţa foarte plăcută se simte şi fineţea taninilor. La următoarele gustări vinul se deschide tot mai mult, spre dulceaţă de fructe sălbatice, cu o amărăciune bine condusă şi, repet, cu un post-gust lung şi plăcut. Tăria alcoolică este de 13,5, deşi vinurile din zonă stau, undeva pe la 14 %.

Bine, vă las, mă bucur că ne-am revăzut!

 

Excelenţa care întăreşte regula: Saint -Maur, Cru classé, 2006

June 26th, 2013
Chateau Saint Maur

Chateau Saint Maur

Acum cîteva zeci de ani, un grup de viticultori din Provence a cerut să se instituie şi la ei noţiunea de Cru Classé , după modelul din Bordeaux. În urma unor expertize, în iulie 1955, printr-o decizie ministerială, 23 de exploataţii viticole (din 300) au obţinut dreptul de Cru Classé. În prezent doar 18 domenii se mai bucură de acest privilegiu, 14 dintre ele fiind organizate într-un fel de club. Mai multe detalii găsiţi aici. Vinul despre care vă vorbesc astăzi este unul din aceste Crus Classés: L’excellence de Château Saint-Maur 2006, rouge. Bineînţeles că rouge, deşi erau şi roséuri la magazin. Înainte de toate, să vă spun preţul incredibil: 8,99 euro. Château Saint-Maur este situat în zona Saint-Tropez, în comuna Cogolin.

Un vin vechi de şapte ani, care încă nu şi-a atins apogeul, ar mai merge păstrat. Trebuie subliniat că în Provence rosé-ul e de bază, dar ca să poţi rămîne Cru Classé, trebuie să ai toate cele trei culori. Cum vinul roşu este redus ca producţie, e normal ca viticultorul să-l lucreze mai atent, să facă din el un fel de insignă. Am mai avut experienţa unui astfel de vin, am scris despre el pentru numărul din iunie al revistei Vinul.ro.

Revin la vinul de acum: un cupaj de 60% Syrah cu  40% Grenache, cu o tărie alcoolică de 13 grade, ţinut un an în baric. Un nas complex, dominat de fructe roşii şi de pămînt reavăn, un gust amintind şi el fructele, cu o notă de boabe de cafea, de agrişe bine coapte, cu un post gust în care se simt taninii. Deşi are aprpapăe şapte ani, e încă un vin tînăr în comportamentul gustativ. E un vin care nu se laudă atunci cînd foloseşte , în nume, cuvîntul Excellence. Îl merită!

Vinurile feminine şi vinurile masculine

June 16th, 2013

Vin feminin, vin masculin IMG_6206Am auzit spunîndu-se despre unele vinuri că sînt pentru femei (de obicei cele dulci), pe cînd, altele, “vîrtoase”, par vinuri pentru bărbaţi. Vreau să spun că această categorisire nu e tocmai nouă, dar e bine descrisă aici. Pentru ne-francofoni, voi încerca să rezum, pornind de la un citat:

“Definim un vin ca fiind feminin atunci cînd el este mai fin, delicat, elegant, subtil, rotund, suplu şi uşor de băut. La capătul opus, un vin calificat drept masculin este puternic, corpolent, taninos, cărnos şi mai structurat. Aceste adjective sînt, de asemenea, asociate unor regiuni de producţie sau unor apelaţiuni. În mod general, regiunea Bourgogne este reputată pentru că produce vinuri feminine, în vreme ce Bordeaux ar produce vinuri masculine.Dar această definire ar trebui nunaţată pentru că în aceste două regiuni se găsesc apelaţiuni cu vinuri în ambele stiluri. În Bourgogne, Volnay, Chambolle-Musigny sau Chassagne-Montrachet sînt vinuri pe care le calificăm drept feminine, în timp ce Pommard are reputaţia unui vin masculin. La Bordeaux, Margaux e un vin feminin, iar Saint-Esthèphe, mai corpolent, va fi asociat caracterului masculin.”

Autorul (sau autoarea) articolului susţine că există clişee conform cărora femeile ar prefera vinul alb şi, în general, vinurile feminine (rosé-urile ar fi tot feminine). E greşit, arată un studiu recent, femeile care beau vin altfel decît sporadic, preferă vinul roşu. Există şi bărbaţi care sînt obişnuiţi cu vinuri feminine. Asta ţine de gust, nu de sexul celui care bea vin.

Nu ştiu dacă la noi există măcar o schiţă a vinurilor româneşti feminine şi masculine. Poate e o problemă prea subtilă, deocamdată. Dar asta nu mă miră, din moment ce, pînă în 89, la petrecerile populare, vinul trebuia să aibă doar două calităţi: să fie mult şi gratis.Eventual şi amestecat cu un Pepsi.

 

Vinul la cutie: idee bună sau barbarie?

June 10th, 2013

vinlaconservă

“Vrem să devenim un Nesspresso al vinului şi să-l democratizăm. Astăzi nu există oferte de calitate în format mic” zice , pentru Le Figaro Cédric Segal, cofondator al Faboulous Brands, firma care a lansat primele conserve de vin în Franţa. Pentru aceste noi recipiente sînt selecţionate doar vinuri AOC, iar costul unei astfel de cutii de 2,5 euro. Publicul ţintă sînt tinerii, iar evenimentele ţintă sînt picnicurile. După prima gamă (alb, roşu şi rosé) din Corbieres, vor urma şi vinuri din Bordeaux, Bourgogne şi Cotes du Rhone. Cum vi se pare ideea?


Links: Vinuri romanesti | JOBOSCOP | JOBS | CSF.ro | Horoscop | Retete culinare | Cafenele, Restaurante si Puburi | Referate

  eXTReMe Tracker Blogosfera Vinul.ro